Ellen G. White Minte, caracter, personalitate Sfaturi pentru sănătatea mintală şi spirituală Volumul II PARTEA 1 ACEASTA CARTE ONLINE CUPRIND

Ellen G. White




Minte, caracter, personalitate

Sfaturi pentru sănătatea mintală şi spirituală

Volumul II PARTEA 1 ACEASTA CARTE ONLINE CUPRINDE MULTE PARTI -TOATE PARTILE LE VETI PUTEA GASI AICI PE SITE:

Cuprins


Secţiunea a IX-a Relaţia dintre minte şi trup
39. Necesitatea unei activităţi armonioase a întregii fiinţe
40. Influenţa trupului asupra minţii
41. Dieta şi mintea
42. Mintea şi sănătatea
43. Mintea şi sănătatea spirituală
Secţiunea a X-a Sănătatea mintală
44. Legile care guvernează mintea
45. Individualitatea
46. Relaţii interumane
47. Igiena minţii
Secţiunea a XI-a Probleme emoţionale
48. Simţământul de vinovăţie
49. Întristarea
50. Neliniştea şi îngrijorarea
51. Teama
52. Depresia
53. Controversele – aspecte pozitive şi negative
54. Suprasolicitarea intelectuală
55. Durerea
56. Mânia
57. Ura şi răzbunarea
58. Credinţa
Secţiunea a XII-a Corectarea defectelor
59. Formarea caracterului
60. Opoziţie şi conformism
61. Funcţiile vitale ale legilor lui Dumnezeu
62. Comunicarea
Secţiunea a XIII-a Personalitatea
63. Imaginaţia
64. Obiceiurile
65. Indolenţa
66. Nevoile emoţionale
67. Înclinaţiile
68. Relaţii sociale
69. Respingerea
70. Spiritul de critică
71. Fericirea
Secţiunea a XIV-a Gândurile şi influenţa lor
72. Tiparele de gândire
73. Gândirea corectă
74. Îndoielile
75. Imaginaţia şi boala
76. Decizia şi voinţa
Secţiunea a XV-a Sisteme false de terapie
77. Pseudoştiinţa
78. Controlul minţii de către o altă minte
79. Hipnoza şi pericolele ei
80. Ştiinţa satanică a înălţării de sine
Secţiunea a XVI-a Principiile şi aplicarea lor
81. Terapie sănătoasă pentru minte
82. Abordarea ştiinţei
83. Geriatria
Secţiunea a XVII-a Psihologie practică
84. Tratarea emoţiilor
85. Lucrarea de consiliere
86. Acordarea încrederii
87. Psihologia şi teologia
88. Influenţe negative asupra minţii
89. Influenţe pozitive asupra minţii
Apendice A
Apendice B
Abrevieri
Index biblic
Index general


Secţiunea a IX-a

Relaţia dintre minte şi trup


39

Necesitatea unei activităţi armonioase a întregii fiinţe


O relaţie tainică. – Între minte şi trup, există o relaţie tainică şi minunată. Fiecare îşi exercită influenţa asupra celuilalt. Studiul principal al vieţii noastre ar trebui să fie dedicat modului de păstrare a sănătăţii trupului, astfel încât organismul să devină din ce în ce mai puternic şi fiecare componentă a acestuia să poată funcţiona în mod armonios. A neglija trupul înseamnă a neglija mintea. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să aibă trupul bolnav şi mintea obosită. Aceasta nu-I aduce slavă lui Dumnezeu. – 3T 485, 486 (1875)

Armonia depinde de conformarea cu nişte legi precise. – Armonia lumii create depinde de conformarea desăvârşită a tuturor fiinţelor şi a tot ceea ce există, cu viaţă sau fără viaţă, cu legea Creatorului. Dumnezeu a stabilit legi care să guverneze nu numai fiinţele vii, ci şi toate elementele naturii. Totul se află sub controlul unor legi precise, care nu pot fi ignorate. Dar, spre deosebire de elementele naturii, care sunt guvernate de legile naturii, omul este singura fiinţă de pe pământ care trebuie să se supună şi să răspundă în faţa Legii morale. – PP 52 (1890)

O harfă cu o mie de corzi. – Înţelegerea legilor pe care Dumnezeu le-a stabilit în fiinţa umană nu este numai un privilegiu, ci şi o datorie sfântă a tuturor… Pe măsură ce vor ajunge să îşi înţeleagă mai bine propriul lor organism, … oamenii se vor strădui să dezvolte o atitudine de supunere a trupului faţă de puterile nobile ale minţii. Ei vor considera trupul ca fiind asemenea unei construcţii uimitoare şi minunate, ca o harfă cu o mie de corzi, realizată de către un Maestru Infinit şi dăruită lor cu scopul de a o întreţine şi de a-i asigura o funcţionare armonioasă. – HR, septembrie 1871. (ML 148)

Toate membrele sunt părţi ale unui întreg. – Noi suntem reprezentaţi ca membre ale unui singur trup, uniţi în Hristos. În acest trup, există diferite componente şi fiecare dintre ele îndeplineşte un rol specific… Toate organele sunt la fel de necesare şi la fel de importante, atât pentru alcătuirea întregului trup, cât şi pentru realizarea activităţilor acestuia, prin contribuţia armonioasă a fiecăruia. Mâinile au rolul lor, iar picioarele îşi au rolul lor. Nici unul dintre membre nu-i poate spune celuilalt: „Tu îmi eşti inferior”; mâinile nu pot spune picioarelor: „Nu avem nevoie de voi”; ci toate sunt unite în trup şi menite să realizeze o lucrare specifică, de aceea trebuie să fie respectate în aceeaşi măsură, pentru contribuţia pe care o aduc la bunăstarea şi funcţionarea întregului trup. – 4T 128 (1876)

Dezvoltarea armonioasă a capacităţilor morale şi spirituale. – Dezvoltarea minţii constituie o datorie pe care o avem faţă de noi înşine, faţă de societate şi faţă de Dumnezeu. Dar mijloacele de cultivare a intelectului nu ar trebui să prejudicieze niciodată domeniile spiritual şi moral. Cele mai înalte stadii ale perfecţiunii nu pot fi atinse decât printr-o dezvoltare armonioasă ce implică atât capacităţile mintale, cât şi pe cele spirituale. – RH, 4 ianuarie 1881

Lipsa unei activităţi armonioase aduce boala. – Ceea ce duce la îmbolnăvirea organismului uman este lipsa unei activităţi armonioase a organelor trupului. Imaginaţia poate exercita o acţiune dăunătoare asupra celorlalte funcţii ale corpului. Toate organele trebuie să funcţioneze în mod armonios şi fiecare dintre acestea, în special cele aflate la o distanţă mai mare de inimă, au nevoie de o bună circulaţie a sângelui. Toate mădularele trupului au importanţă şi trebuie să primească o atenţie deosebită. – SpT Seria B, Nr. 15, 3 aprilie 1900. (CH 587)

Prejudicierea unui organ afectează întregul organism. – Dacă unul dintre organele trupului rămâne inactiv sau dacă funcţionarea lui normală suferă perturbări, planul lui Dumnezeu nu este împlinit. Toate organele trupului trebuie dezvoltate în mod corespunzător. Fiecăruia trebuie să i se acorde atenţia cuvenită, deoarece fiecare are o înrâurire asupra celorlalte, iar pentru ca mintea să fie bine echilibrată, este necesar ca toate organele trupului să funcţioneze bine.
Dacă prin activităţile lor copiii voştri folosesc excesiv unul sau două organe, orientând toate resursele intelectului într-o singură direcţie, în timp ce alte capacităţi mintale sunt neglijate, aceştia vor ajunge la maturitate cu caractere deformate şi mintea dezechilibrată. Ei vor fi capabili şi eficienţi într-un anumit domeniu de activitate, dar foarte deficitari în alte domenii, la fel de semnificative. Deficienţele lor vor fi remarcate de alţii şi vor prejudicia întregul lor caracter. – 3T 26 (1872)

Dacă pastorii, profesorii şi studenţii depun un efort intelectual susţinut, fără a acorda atenţie efortului fizic, centrii nervoşi ai emoţiei sunt solicitaţi, iar centrii coordonatori ai mişcării rămân inactivi. Povara aşezată asupra organelor mintale face ca acestea să fie suprasolicitate şi epuizate, în timp ce muşchii îşi pierd forţa, datorită lipsei de activitate. Pe de altă parte, pierderea forţei musculare face ca efortul fizic să devină obositor şi tocmai acest fapt reduce dispoziţia pentru angajare într-o activitate fizică. – 3T 490 (1875)

Avertisment cu privire la excesul în muncă. – Aduceţi-vă aminte că omul trebuie să-şi utilizeze darurile intelectuale primite de la Dumnezeu numai în cadrul unei activităţi armonioase a întregului organism. Pentru a ne bucura de sănătate, avem nevoie de exerciţiu fizic zilnic. Nu munca este aceea care duce la extenuarea oamenilor, ci excesul şi lipsa odihnei, care pun în pericol puterile vieţii. Cei ce muncesc excesiv vor ajunge curând în situaţia de a-şi considera propria muncă drept un loc al supliciului.
Cel ce munceşte pentru Domnul o face cu curaj şi bună dispoziţie. Dumnezeu doreşte ca noi să aducem, în locul în care ne desfăşurăm activitatea, o atmosferă plină de speranţă. Cei care lucrează cu mintea trebuie să acorde atenţia cuvenită tuturor funcţiilor organismului, echilibrând solicitarea acestora. Dacă efortul fizic este combinat cu efortul intelectual în mod înţelept, întreaga fiinţă va fi menţinută într-o stare de sănătate şi va primi semnul aprobării lui Dumnezeu…
Aduceţi în munca zilnică o atmosferă de curaj, de speranţă şi bună dispoziţie. Nu vă suprasolicitaţi. Este mai bine să lăsaţi nerealizate unele lucruri plănuite pentru o anumită zi decât să vă suprasolicitaţi şi să vă epuizaţi, pierzându-vă curajul necesar pentru cea mai bună îndeplinire a sarcinilor prevăzute pentru ziua care urmează. Dacă nu doriţi să începeţi ziua de mâine extenuaţi, nu încălcaţi legile naturii astăzi. – Lt 102, 1903

Sfat adresat unuia care îşi îngăduie folosirea unui limbaj exagerat. – Din lumina pe care mi-a descoperit-o Dumnezeu, ştiu că tu ai dezvoltat o trăsătură de caracter negativă. În loc de a adopta o atitudine principială şi de a cultiva obiceiuri corecte, tu nutreşti sentimente şi gânduri care te vor exclude din Împărăţia lui Dumnezeu, pe tine şi pe toţi cei ce sunt părtaşi ai aceluiaşi spirit. Datorită ideilor pe care le cultivi, tu ţi-ai format o mentalitate denaturată. Te avertizez să realizezi o schimbare hotărâtă în această privinţă. Verifică-ţi limbajul exagerat, deoarece acesta distruge armonia minţii.
Trupul are nevoie de o cultivare atentă, pentru ca sănătatea să fie păstrată în cele mai bune condiţii. Tot astfel, mintea trebuie să fie bine disciplinată, pentru a nu fi excesiv dezvoltată în anumite privinţe, în detrimentul celorlalte însuşiri. Deoarece nu acorzi suficientă atenţie acestor organe sensibile, nu vei fi capabil să înţelegi nici proporţiile răului pe care îl aduci asupra propriilor tale însuşiri intelectuale, nici necesitatea ca acestea să fie echilibrate. Tu eşti inconştient de răul pe care îl faci. Te preocupi de teorii lipsite de temeinicie, iar mintea îţi este dedicată susţinerii lor.
Modul greşit în care îţi administrezi capacităţile intelectului te va epuiza. Dar tu nu eşti în stare să înţelegi prejudiciul pe care ţi-l provoci. Mai devreme sau mai târziu, tu şi prietenii tăi veţi vedea rezultatele nefavorabile ale ideilor şi faptelor voastre. Stomacul tău începe să dovedească greşita activitate a minţii. O activitate intelectuală echilibrată şi disciplinată ar aduce o schimbare benefică asupra funcţiilor digestive ale organismului tău. – Lt 29, 1897

Eforturile complementare contribuie la armonia familiei (sfat adresat unui soţ). – Noi nu putem avea toţi aceeaşi mentalitate şi nu putem împărtăşi aceleaşi idei; dar fiecare este menit să aducă un beneficiu şi o binecuvântare pentru ceilalţi, deoarece, acolo unde unul este deficitar, altul poate suplini ceea ce lipseşte. Datorită unora dintre înclinaţiile şi defectele tale de caracter, este de folos să te afli în relaţie cu cineva care gândeşte în mod diferit, astfel încât tendinţele tale să fie echilibrate. În loc să fii atât de autoritar şi exclusivist, tu ar trebui să-ţi consulţi soţia şi să ajungeţi la concluzii comune. Tu nu încurajezi acţiunile independente în cadrul familiei tale; dar dacă îndrumările tale precise nu sunt respectate cu minuţiozitate, începi să cauţi cât mai multe greşeli, iar aceasta se întâmplă prea des. – 4T 128 (1876)

Însuşirile inferioare păstrate sub control. – „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Rolul omului în propria sa mântuire este acela de a avea o atitudine marcată de o seriozitate cutremurătoare şi profundă, deoarece Însuşi Dumnezeu este Acela care lucrează în el atât voinţa, cât şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Dumnezeu îi oferă omului puteri fizice şi intelectuale. Nici una dintre acestea nu este nenecesară. Nici una nu trebuie greşit utilizată sau suprasolicitată. Însuşirile inferioare trebuie păstrate sub controlul puterilor nobile ale fiinţei. – Lt 139, 1898

Sănătatea trupului şi a minţii. – Viaţa lui Daniel reprezintă o ilustrare inspirată care ne arată ce înseamnă a avea un caracter sfinţit. Ea ne prezintă o lecţie valabilă pentru toţi şi în special pentru tineri. Conformarea strictă faţă de cerinţele lui Dumnezeu este benefică atât pentru sănătatea trupului, cât şi pentru sănătatea minţii.
Dacă dorim să atingem cele mai înalte standarde ale realizării morale şi intelectuale, este necesar să căutăm înţelepciune şi putere din partea lui Dumnezeu şi să urmărim o cumpătare strictă în toate practicile obişnuite ale vieţii. Experienţa lui Daniel şi a tovarăşilor lui constituie o dovadă a triumfului principiilor asupra ispitei de a tolera apetitul. Ea ne demonstrează faptul că tinerii pot fi biruitori asupra poftelor trupului şi pot rămâne statornici şi loiali faţă de cerinţele lui Dumnezeu, respectând principiile religioase chiar şi atunci când aceasta presupune un mare sacrificiu. – RH, 25 ianuarie 1881. (SL 23)

O viaţă sănătoasă favorizează desăvârşirea caracterului. – O viaţă curată şi sănătoasă constituie cadrul cel mai favorabil pentru desăvârşirea caracterului creştin şi dezvoltarea puterilor minţii şi ale trupului. – RH, 1 decembrie 1896. (CH 41)

Mintea, tendoanele şi muşchii trebuie să funcţioneze armonios. – Printr-o utilizare corespunzătoare a puterilor noastre, astfel încât acestea să funcţioneze la capacitatea lor maximă şi să realizeze cele mai bune lucrări, prin păstrarea sănătăţii fiecărui organ şi printr-o activitate care să asigure funcţionarea armonioasă a minţii şi a muşchilor, noi ajungem capabili de a îndeplini cel mai valoros serviciu în slujba lui Dumnezeu. – YI, 7 aprilie 1898

Fericirea este rezultatul activităţii armonioase a tuturor capacităţilor fiinţei. – Aceia care Îi slujesc lui Dumnezeu cu sinceritate şi loialitate vor constitui un popor special, un popor ales şi diferit de lume. Hrana lor nu va fi pregătită cu scopul de a încuraja îmbuibarea sau satisfacerea gusturilor pervertite, ci cu scopul de a le asigura cea mai mare putere fizică şi, în consecinţă, cea mai bună condiţie pentru dezvoltarea intelectuală…
Tatăl nostru ceresc a revărsat asupra noastră binecuvântarea unor învăţături privitoare la reforma sănătăţii, pentru ca noi să Îi putem aduce slavă, prin îndeplinirea cerinţelor pe care El ni le-a adresat în mod specia… Activitatea armonioasă a tuturor însuşirilor noastre fizice şi intelectuale conduce la fericire. Cu cât însuşirile noastre sunt mai dezvoltate, mai curate şi mai nobile, cu atât fericirea noastră va fi mai pură şi mai desăvârşită. – RH, 29 iulie 1884. (CH 50, 51)

O influenţă aducătoare de bucurie. – Copiii lui Dumnezeu au de învăţat multe lecţii. Dacă îşi vor păstra gândurile îndreptate spre Acela care este mult prea înţelept şi mult prea bun ca să poată greşi sau să le provoace vreun rău, ei vor beneficia de o pace desăvârşită. Ei trebuie să absoarbă razele zâmbetului lui Dumnezeu şi apoi să le reflecte asupra celor din jur. Să înţeleagă strălucirea inimaginabilă a binelui pe care îl pot aduce în vieţile semenilor lor şi să păstreze o relaţie cu Dumnezeu care să fie la fel de apropiată ca a unor copii ce stau lângă tatăl lor, într-o companie plăcută şi sfântă. Ei nu trebuie să uite niciodată că, pe măsură ce primesc iubirea şi afecţiunea lui Dumnezeu, le revine obligaţia cea mai solemnă de a împărtăşi altora aceeaşi iubire. Prin aceasta, ei pot exercita o influenţă aducătoare de bucurie, care să fie o binecuvântare pentru toţi cei ce se află în preajma lor şi pentru toţi cei ce calcă pe urmele luminate de ei. – Lt 40, 1903. (MM 45)


40

Influenţa trupului asupra minţii

Relaţia strânsă dintre minte şi trup. – Între minte şi trup există o relaţie deosebit de strânsă, de aceea, pentru a atinge cele mai înalte standarde ale realizării morale şi intelectuale, este necesar să respectăm legile ce conduc existenţa noastră fizică. – PP 601 (1890)

Efortul intelectual este influenţat de puterea fizică. – Pentru îndeplinirea lucrării pe care o avem de făcut, este necesară implicarea tuturor puterilor de care dispune fiinţa noastră. Tot ceea ce consumă în mod inutil puterile noastre fizice slăbeşte capacitatea de efort intelectual. De aceea, orice practică nefavorabilă sănătăţii trupului trebuie abandonată în mod categoric.
Marele apostol Pavel spune: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. Noi nu putem persevera în consacrarea faţă de Dumnezeu, degradându-ne în acelaşi timp sănătatea, prin îngăduirea conştientă a unui obicei greşit. Renunţarea la sine constituie o condiţie nu numai în vederea acceptării noastre în slujba lui Hristos, ci şi în vederea păstrării noastre în această lucrare. Domnul Însuşi a enunţat într-un mod inconfundabil condiţiile uceniciei: „Dacă doreşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze”.
Cu toate acestea, cât de mulţi sunt aceia care se declară creştini, dar nu sunt dispuşi să exercite renunţarea la sine nici măcar pentru cauza lui Hristos! Cât de adesea, ataşamentul faţă de anumite plăceri degradante este mai puternic decât dorinţa de a avea o minte sănătoasă şi un trup sănătos! Orele preţioase ale acestui timp de încercare sunt irosite, iar mijloacele dăruite nouă de Dumnezeu sunt risipite pentru plăcerea ochilor sau pentru satisfacerea apetitului. Mii de oameni sunt ţinuţi în sclavia senzualităţii şi a lucrurilor lumeşti, prin practici care au devenit tradiţii şi obiceiuri. Mulţi însă se lasă în mod conştient în voia acestor practici care îi înrobesc şi nu doresc altceva mai bun. – ST, 1 iunie 1882

Capacitatea de a deosebi între bine şi rău. – Tot ceea ce prejudiciază puterea fizică slăbeşte mintea şi o face mai puţin capabilă de a deosebi binele şi răul. – COL 346 (1900)

Obiceiurile greşite conduc la formarea unor concepţii deformate. – Frate, tu te încrezi prea mult în tine însuţi şi înţelegi unele lucruri într-o lumină greşită. Nutreşti simţăminte de suspiciune, neîncredere şi gelozie faţă de oameni. Crezi că toţi ceilalţi sunt hotărâţi să îţi facă rău, dar multe dintre dificultăţile cu care te confrunţi pornesc chiar de la tine însuţi. Multe dintre lucrurile despre care crezi că te afectează sunt produsul propriei tale imaginaţii, în timp ce realitatea este cu totul diferită. Prin atitudinea ta greşită, tu însuţi eşti cel care îţi produci cel mai mare rău.
Tu eşti cel mai mare vrăjmaş al tău. Obiceiurile tale greşite îţi dezechilibrează circulaţia sanguină, determinând un flux excesiv de sânge spre creier, fapt care te face să înţelegi totul într-o lumină greşită. Deşi ai o fire impulsivă, nu cultivi stăpânirea de sine. Ţi se pare că voinţa şi conduita ta sunt corecte. Dar, dacă nu îţi vei vedea defectele caracterului şi dacă nu îţi vei spăla haina în sângele Mielului, vei pierde cu siguranţă viaţa veşnică. Tu apreciezi şi iubeşti teoria adevărului, dar nu o laşi să-ţi sfinţească viaţa şi nu te preocupi de aplicarea principiilor adevărului pe care îl mărturiseşti în comportamentul tău de zi cu zi. – Lt 27, 1872

Stilul de viaţă greşit afectează creierul. – Creierul este citadela fiinţei. Un stil de viaţă greşit afectează creierul şi împiedică realizarea ţintei tuturor studenţilor – o bună disciplină intelectuală. Tinerii nu pot fi nişte studenţi plini de succes decât dacă sunt bine familiarizaţi cu învăţăturile privitoare la modul de îngrijire a trupului şi a minţii. Nu studiul constituie cauza principală a epuizării intelectuale, ci dieta necorespunzătoare, mesele neregulate, lipsa exerciţiului fizic şi nerespectarea diferitelor aspecte ale legilor sănătăţii. Noi Îi putem cere lui Dumnezeu cu credinţă să ne binecuvânteze eforturile, numai dacă facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a ne păstra sănătatea. – CT 299 (1913)

Petru, despre legătura dintre minte şi trup. – Apostolul Petru a înţeles legătura dintre minte şi trup şi le-a adresat fraţilor săi un avertisment: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul” (2 Petru 2,11). Mulţi consideră că acest text vorbeşte doar împotriva imoralităţii; dar semnificaţia lui este mai vastă. El interzice orice satisfacere dăunătoare a apetitului sau pasiunii. Apetitul ne-a fost dat pentru un scop bun, nu pentru a deveni o unealtă a morţii prin pervertire, degenerând în „pofte care se războiesc cu sufletul”.* – CTBH 53, 54, 1890. (CD 166, 167)

Greşita folosire a puterilor fizice dezechilibrează sistemul nervos. – Greşita folosire a puterilor fizice scurtează perioada de timp în care vieţile noastre pot sluji spre slava lui Dumnezeu. Astfel, noi ajungem incapabili de a realiza lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. (Îngăduind formarea unor obiceiuri greşite, culcatul la ore târzii, satisfacerea apetitului în detrimentul sănătăţii, punem temeliile suferinţei şi ale slăbiciunii. Prin neglijarea exerciţiului fizic, prin suprasolicitarea minţii sau a trupului, noi ne dezechilibrăm sistemul nervos.)
Aceia care îşi scurtează vieţile în acest fel, ajungând incapabili de a sluji datorită ignorării legilor naturii, sunt vinovaţi de jefuirea atât a lui Dumnezeu, cât şi a semenilor lor. Stilul lor de viaţă greşit îi face să piardă ocazia de a-i binecuvânta pe ceilalţi prin realizarea lucrării pe care Dumnezeu i-a trimis să o îndeplinească în lume. Mai mult decât atât, chiar şi în timpul pe care l-au avut la dispoziţie, scurtat datorită condiţiei de sănătate precară, ei realizează mai puţin decât ar fi putut realiza, dacă nu şi-ar fi prejudiciat sănătatea. Dacă prin obiceiurile noastre dăunătoare privăm lumea de binele pe care ar fi trebuit să i-l oferim, Dumnezeu ne consideră vinovaţi. – COL 346, 347 (1900)
Lipsa activităţii fizice slăbeşte puterea creierului. – Motivul pentru care tinerii dispun de o putere fizică şi intelectuală atât de redusă este acela că ei se îndeletnicesc prea puţin cu îndeplinirea unor munci fizice utile. „Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi a celui lipsit. Ele s-au semeţit, şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am nimicit, când am văzut lucrul acesta” (Ezechiel 16,49.50). – 4T 96 (1876)

Munca manuală relaxează mintea. – Întregul organism are nevoie de influenţa înviorătoare a exerciţiului fizic în aer liber. Câteva ore de muncă fizică pe zi ar contribui mult la înnoirea puterii trupului şi la odihna şi relaxarea minţii. – 4T 264, 265 (1896)

Baia generală înviorează trupul şi mintea. – Indiferent dacă cineva este sănătos sau bolnav, baia generală eliberează şi uşurează respiraţia. Muşchii devin mai flexibili, mintea şi trupul sunt înviorate, intelectul este mai ascuţit şi toate capacităţile fiinţei devin mai active. – 3T 70 (1872)

Odihnă în loc de stimulente. – Obiceiurile greşite în stilul de viaţă afectează creierul şi deteriorează starea generală a întregului organism. Unii încearcă să-şi întărească nervii obosiţi prin consumul de stimulente, dar aceasta nu îndepărtează sursa dificultăţilor.
Dacă nu are loc o schimbare decisivă în modul de viaţă şi dacă nu se realizează o recunoaştere clară a necesităţii de a-i acorda creierului odihnă în locul stimulentelor, organismul uman îşi va pierde capacitatea stăpânirii de sine şi va aduce dezonoare cauzei lui Dumnezeu. – Lt 205, 1904

Pacea minţii. – Noi ar trebui să dedicăm mai mult timp rugăciunii sincere şi stăruitoare, cerând de la Dumnezeu înţelepciunea de care avem nevoie în vederea educării copiilor noştri în lumina învăţăturilor şi îndrumărilor Domnului. Sănătatea minţii depinde de sănătatea trupului. În calitate de părinţi creştini, suntem responsabili de a ne creşte copiii în ascultare de legile vieţii.
În Hristos, ei vor primi putere şi speranţă şi nu vor fi tulburaţi de dorinţe pasionate după lucruri care să le distreze mintea şi să le satisfacă inima. Ei vor descoperi Mărgăritarul de mare preţ şi în mintea lor se va instaura pacea. Plăcerile lor vor avea un caracter curat, nobil, înălţător şi ceresc. Ei nu vor suferi remuşcări dureroase şi simţăminte de vinovăţie. Plăcerile curate nu slăbesc trupul şi nici nu indispun mintea, ci conferă sănătate şi putere întregii fiinţe…
Locuitorii cerului sunt desăvârşiţi, deoarece voia Domnului este bucuria şi satisfacţia lor supremă. – Und MS 93


41

Dieta Şi mintea

Creierul trebuie să fie sănătos. – Creierul este organul prin intermediul căruia mintea funcţionează şi conduce întregul organism. Pentru a avea un organism sănătos, avem nevoie de un creier sănătos. Dar, pentru a avea un creier sănătos, este necesar un sânge curat. Dacă sângele este menţinut curat, prin obiceiuri alimentare corecte, creierul va fi hrănit în mod corespunzător. – SpT Seria B, Nr. 15, p 18, 13 aprilie 1900. (CH 586,587)

Creierul primeşte viaţă şi putere. – Organismul uman este un mecanism complex, care funcţionează într-un mod uimitor, dar aceasta nu înseamnă că nu poate suferi daune, din cauza unei întreţineri greşite. …Transformarea hranei în sânge constituie un proces minunat, de aceea toţi oamenii trebuie să fie deosebit de atenţi cu privire la acest aspect…
Pentru a-şi îndeplini rolul în buna funcţionare a trupului, fiecare organ are nevoie de elementele nutritive specifice. Marele Maestru lucrează în fiecare moment pentru a asigura viaţa şi puterea necesare fiecărui ţesut, de la creier şi până la degetele mâinilor şi picioarelor. – Lt 17, 1895

Rezultatele încălcării legilor naturii. – Dumnezeu i-a oferit poporului Său o mare lumină; cu toate acestea, noi nu suntem feriţi de posibilitatea de a fi ispitiţi… Unii bolnavi par conştiincioşi, mulţumiţi de sine şi chiar bigoţi, dar, în acelaşi timp, ei îşi manifestă în mod deschis dispreţul faţă de legile sănătăţii şi ale vieţii, pe care le-am acceptat ca popor, prin călăuzirea harului divin. Ei pretind ca hrana pe care o consumă să fie pregătită într-o manieră care să le satisfacă poftele cele mai degradante. În loc să aşeze pe mesele lor o hrană sănătoasă, ei preferă să frecventeze restaurantele, deoarece acolo îşi pot satisface apetitul fără nici o reţinere. Deşi par nişte susţinători fervenţi ai cumpătării, ei ignoră tocmai principiile fundamentale ale acesteia. Aceşti bol-navi doresc vindecarea, dar refuză să o obţină cu preţul renunţării la sine.
Asemenea oameni se închină înaintea apetitului lor pervertit. Ei sunt nişte idolatri. Puterile lor, care, sfinţite şi înnobilate, ar fi putut fi folosite spre slava lui Dumnezeu, au fost slăbite şi aduse în situaţia de a nu fi în stare să realizeze decât un serviciu minor. Ca rezultat al dispreţuirii legilor naturii, ei au un temperament iritabil, mintea lor este confuză, iar nervii le sunt slăbiţi. Ei sunt ineficienţi şi nu pot fi demni de încredere. – 5T 196, 197 (1882)

Strânsa relaţie dintre alimentaţie şi minte. – Vorbind despre binecuvântările reformei sănătăţii şi despre beneficiile unei alimentaţii corespunzătoare, compuse din alimente simple şi hrănitoare, am făcut referire [într-un mesaj] la îndemnul apostolului Petru, de a uni „cumpătarea cu răbdarea”. În acest context, am stăruit asupra legăturii strânse care există între mâncare şi băutură şi starea minţii şi a temperamentului. Noi nu ne putem permite să îngăduim dezvoltarea unui temperament nefast, datorită obiceiurilor greşite în stilul nostru de viaţă. – RH, 12 iulie 1906

Îngăduirea apetitului este cauza majoră a deficienţei mintale. – Îngăduirea apetitului constituie cauza majoră a deficienţelor mintale şi fizice şi pune temeliile slăbiciunii ce pare să se manifeste pretutindeni în jurul nostru. – 3T 487 (1875)

Mintea este confuză datorită unei alimentaţii necorespunzătoare. – Noi nu ar trebui să pregătim pentru Sabat o hrană mai abundentă şi mai variată decât pentru celelalte zile. În loc de a proceda astfel, în Sabat, ar trebui să consumăm o hrană mai simplă şi în cantităţi mai mici, pentru ca mintea să poată fi limpede şi capabilă de a înţelege adevărurile spirituale. Supraalimentarea întunecă mintea. Ca urmare, cuvintele cele mai preţioase sunt auzite, dar nu sunt înţelese, deoarece mintea este confuză datorită unei alimentaţii necorespunzătoare. Prin consumul excesiv de hrană în ziua Sabatului, mulţi participă la dezonorarea lui Dumnezeu într-o măsură mai mare decât îşi dau seama. – 6T 357 (1900)

Satana conduce mintea prin apetit. – Satana preia conducerea minţii şi a întregii fiinţe prin intermediul apetitului. Mii de oameni, care ar fi putut trăi, au trecut prin grave dificultăţi fizice, mintale şi morale, deoarece şi-au sacrificat toate puterile pe altarul îngăduirii apetitului. – CTBH 37, 1890. (CD 167)

Organele digestive influenţează fericirea vieţii. – Organele digestive au un rol important în realizarea fericirii noastre. Dumnezeu ne-a dăruit capacitatea de a gândi în mod inteligent, cu scopul de a învăţa ce anume să folosim ca hrană. Oare noi, ca bărbaţi şi femei dotaţi cu inteligenţă, nu vom căuta să cercetăm alimentele pe care le consumăm, pentru a şti dacă acestea sunt sănătoase sau dacă ne pot face rău? Oamenii care au un stomac leneş vor manifesta foarte adesea o dispoziţie sufletească tristă. Acestora li se pare că totul le stă împotrivă şi sunt înclinaţi spre iritare şi nemulţumire. Dacă dorim ca pacea să existe în mijlocul nostru, ar trebui să acordăm o mai mare atenţie nevoii de a avea un stomac liniştit. – MS 41, 1908. (CD 112)

Sănătatea minţii depinde de sănătatea trupului (sfat adresat scriitorilor şi pastorilor). – Respectaţi principiile reformei sănătăţii şi învăţaţi-i şi pe alţii să procedeze la fel. Sănătatea minţii este dependentă într-o mare măsură de sănătatea trupului, iar sănătatea trupului este dependentă de modul în care este tratat organismul. Consumaţi numai hrană care să-i asigure stomacului vostru cea mai bună stare de sănătate.
Aveţi nevoie de o mai deplină cunoaştere a modului în care să purtaţi de grijă organismelor voastre din punct de vedere al alimentaţiei. Organizaţi-vă programul de lucru în aşa fel, încât să puteţi lua masa la ore regulate. Trebuie să acordaţi o atenţie specială acestui aspect. Amintiţi-vă că a trăi în adevăr, aşa cum este el în Isus, implică multă disciplină de sine. – Lt 297, 1904

Orele neregulate de masă şi ignorarea legilor sănătăţii. – Cel mai adesea, mintea nu oboseşte şi nici nu ajunge la epuizare datorită efortului susţinut şi al studiului, ci datorită consumării unei hrane necorespunzătoare şi la ore nepotrivite şi datorită ignorării legilor sănătăţii… Orele neregulate de masă şi somn subminează puterile creierului. Apostolul Pavel declară că acela care doreşte să aibă succes în atingerea unui înalt standard al sfinţirii trebuie să fie cumpătat în toate lucrurile. Mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea au o înrâurire directă asupra progresului spiritual. – YI, 31 mai 1894

Supraaglomerarea stomacului slăbeşte mintea. – Fiţi prevăzători cu privire la consumul exagerat de alimente, chiar şi atunci când este vorba de alimente sănătoase. Natura nu poate folosi mai multă hrană decât este necesară susţinerii şi refacerii diferitelor organe ale trupului, iar excesul nu face decât să împovăreze organismul. De multe ori, s-a crezut că studenţii au ajuns în stare de surmenaj datorită studiului peste măsură, în timp ce adevărata cauză era supraalimentarea. Dacă legilor sănătăţii li se acordă atenţia cuvenită, pericolul suprasolicitării intelectuale este foarte mic, dar, în multe situaţii, aşa-zisa cădere psihică nu este altceva decât o supraaglomerare a stomacului, care oboseşte organismul şi slăbeşte mintea. – Ed 205 (1903)

Îngăduinţa de sine degradează însuşirile nobile ale minţii. – Satisfacerea apetitului, prin consumul peste măsură de hrană, înseamnă necumpătare. Adesea, o varietate mare de alimente servite la o singură masă este suficientă pentru a deranja stomacul şi pentru a provoca o stare de tulburare sufletească. De aceea, Dumnezeu pretinde ca fiecare om să coopereze cu El, în aşa fel încât nici unul să nu-şi depăşească propriile limite în privinţa cantităţii şi a felurilor de hrană pe care o consumă. Îngăduirea apetitului dezvoltă tendinţele animalice şi degradează însuşirile nobile ale minţii. Întreaga fiinţă degenerează, iar omul devine un sclav al apetitului, deoarece refuză să renunţe la satisfacerea pasiunilor lui senzuale cărora li se dedică. – MS 113, 1898

Supraalimentarea produce pierderi de memorie (sfat adresat unui gurmand). – Tu eşti un gurmand. Aceasta este una dintre cauzele principale ale tendinţei tale de a-ţi pierde memoria. Spui lucruri pe care eu ştiu că le-ai spus, iar apoi îţi schimbi poziţia şi declari ceva cu totul diferit. Eu cunosc acest fapt, dar îl trec cu vederea, deoarece îmi dau seama că este un rezultat sigur al supraalimentării. La ce bun să îl aduc în discuţie? Tot nu ar putea repara răul. – Lt, 1895. (CD 138)

Supraalimentarea paralizează emoţiile.* – Necumpătarea în mâncare, chiar şi atunci când consumăm alimente de bună calitate, va avea o influenţă nefastă asupra întregului organism şi va paraliza cele mai sensibile şi mai sfinte emoţii. Cumpătarea strictă în mâncare şi băutură este esenţială, în cel mai înalt grad, în vederea menţinerii unei activităţi sănătoase şi viguroase a tuturor funcţiilor organismului.
Pentru aceia care sunt angajaţi în lucrarea pastorală, pentru editori şi toţi cei care desfăşoară activităţi sedentare, obiceiul unei cumpătări stricte, asociat cu exerciţiul fizic şi intelectual, le va asigura atât vigoarea intelectuală, cât şi cea fizică şi le va conferi capacitatea de a fi răbdători. În ciuda convingerilor noastre, ca popor, cu privire la reforma sănătăţii, noi consumăm prea multă mâncare. Îngăduirea apetitului constituie cea mai mare cauză a deficienţei fizice şi mintale şi pune bazele unei stări generale de slăbiciune ce pare să se vadă pretutindeni în jur. – 3T 487 (1875)

Restrângerea varietăţii alimentare. – Este necesar să avem grijă de organele noastre digestive şi să nu le suprasolicităm prin consumarea unei mari varietăţi de alimente. Cei care îşi satisfac poftele, servind multe feluri de mâncare la masă, îşi fac un rău lor înşişi. Calitatea hranei este mai importantă decât satisfacerea gusturilor. Stomacul nostru nu are o fereastră prin care să putem vedea ce se întâmplă în interior; prin urmare, trebuie să ne folosim mintea şi să judecăm de la cauză la efect. Dacă vă simţiţi rău şi dacă vi se pare că ceva nu este în ordine, probabil că suferiţi consecinţele consumului unei varietăţi prea mari de alimente. – MS 41, 1908. (CD 111, 112)

Planul lui Dumnezeu pentru noi. – Dumnezeu doreşte ca, printr-o cumpătare strictă, să ne păstrăm mintea limpede şi perspicace, pentru a fi capabili să distingem între ceea ce este sfânt şi ceea ce este profan. Noi trebuie să ne străduim să înţelegem ştiinţa minunată a bunăvoinţei şi compasiunii inegalabile a lui Dumnezeu. Aceia care mănâncă prea mult sau care mănâncă o hrană nesănătoasă ajung incapabili de a-I sluji lui Dumnezeu. Consumul de carne este periculos, deoarece animalele suferă de multe boli grave. Cei care fac exces în consumul de carne îşi sacrifică spiritualitatea pe altarul unui apetit pervertit. Trupurile lor vor fi afectate de nenumărate boli. – MS 66, 1901

Consumul excesiv de carne diminuează activitatea intelectuală. – Folosirea obişnuită a alimentelor cu carne degradează capacităţile intelectuale, morale şi fizice. Mâncarea de carne afectează buna funcţionare a organismului, întunecă mintea şi desensibilizează percepţiile morale. –2T 64 (1900)

Alimentaţia influenţează activitatea intelectuală. – Noi suntem alcătuiţi din alimentele pe care le mâncăm, iar consumul exagerat de carne va reduce activitatea intelectuală. Studenţii ar fi realizat mult mai mult în domeniul învăţatului, dacă nu ar fi gustat niciodată carne. Când însuşirile animalice ale fiinţei umane sunt stimulate prin consumul de carne, capacităţile intelectuale îşi diminuează puterea într-o măsură proporţională.
Viaţa religioasă poate fi întreţinută şi dezvoltată cu mai mult succes dacă se renunţă la alimentele cu carne, deoarece acestea stimulează şi intensifică manifestarea tendinţelor fireşti şi slăbeşte însuşirile morale şi spirituale. „Firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti” (Galateni 5,17).
Avem o mai mare nevoie de a încuraja, de a cultiva gânduri curate şi nobile şi de a întări puterile morale decât de a stimula înclinaţiile josnice şi fireşti. Dumnezeu să ne ajute să ne eliberăm de poftele noastre! – Lt 72, 1896. (MM 277, 278)

Consumul de carne şi atitudinea faţă de Dumnezeu. – Dumnezeu nu i-a oferit poporului Său din deşert posibilitatea de a consuma carne, deoarece ştia că folosirea unei asemenea alimentaţii ar fi provocat boli şi un spirit de nesupunere. Pentru a schimba atitudinea israeliţilor şi pentru a stimula activitatea capacităţilor superioare ale minţii lor, El a îndepărtat din mijlocul lor carnea animalelor moarte. – MS 38, 1898. (CD 375)

Efectele consumului cărnii de porc. – Consumarea cărnii de porc nu afectează doar sănătatea trupească, ci şi mintea. Folosirea unor alimente grele diminuează sensibilitatea însuşirilor morale. – HL (partea întâi 58, 1865. (CD 393)

Imprudenţa în alimentaţie descalifică pentru o sfătuire înţeleaptă. – Zahărul nu este benefic pentru stomac. El produce fermentaţie, iar aceasta întunecă mintea şi generează stări de indispoziţie sufletească. De asemenea, s-a dovedit că, pentru sănătatea organismului, este mai bine să mâncăm două mese pe zi în loc de trei.*
Din nefericire, adesea, când ar trebui exercitată cea mai serioasă stăpânire de sine, stomacul este aglomerat cu o mare cantitate de hrană nesănătoasă ce rămâne nedigerată. Suferinţa produsă stomacului afectează creierul. Acela care mănâncă fără să gândească nu îşi dă seama că, în felul acesta, nu mai poate da sfaturi înţelepte şi nu mai poate realiza planuri care să contribuie la cea mai bună înaintare a lucrării lui Dumnezeu. Cu toate acestea, tocmai aşa se întâmplă. El nu poate discerne lucrurile spirituale şi, când se află la întrunirile comitetului, în loc să spună Da şi Amin, aşa cum ar trebui, el spune Nu. Propunerile lui sunt întru totul deplasate. Hrana pe care a mâncat-o i-a întunecat puterile minţii.
Îngăduinţa de sine îl privează pe om de ocazia de a mărturisi pentru adevăr. Mulţumirea pe care I-o aducem lui Dumnezeu pentru binecuvântările Sale este într-o mare măsură prejudiciată de hrana pe care am introdus-o în stomac. Îngăduirea apetitului este cauza disensiunilor, a certurilor, a discordiei şi a altor rele. Se rostesc cuvinte pripite, se fac gesturi lipsite de amabilitate, se întreprind fapte necinstite şi se manifestă atitudini nestăpânite – toate acestea, deoarece nervii sunt afectaţi prin abuzurile săvârşite împotriva stomacului. – MS 93, 1901
Cafeaua afectează capacităţile morale şi intelectuale. – Cafeaua este o plăcere dăunătoare. Ea exercită o influenţă temporar excitantă asupra minţii… dar, după încetarea efectului, se văd rezultatele: epuizarea, indispoziţia şi paralizia puterilor morale, mintale şi fizice. Nervii sunt agitaţi şi, dacă nu se face un efort hotărât de a renunţa la obiceiul consumului de cafea, activitatea creierului va fi afectată în mod ireversibil. – CTBH 34, 1890. (CD 421)

O alimentaţie greşită conduce la o gândire greşită. – Sănătatea trupului trebuie să fie considerată esenţială pentru creşterea în har şi pentru dobândirea unui temperament echilibrat. Dacă stomacul nu este îngrijit în mod corespunzător, nu se va ajunge la formarea unui caracter demn şi moral. Creierul şi nervii se află în legătură cu stomacul. O alimentaţie greşită va conduce la o gândire şi o acţiune greşite. – 9T 160 (1909)

Neînţelegerea jertfei de ispăşire. – Când stilul nostru de viaţă – în mâncare, băutură şi orice alte obişnuinţe – ne slăbeşte puterea fizică şi mintală, noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu, deoarece Îl privăm în mod abuziv de serviciul pe care El îl aşteaptă din partea noastră. Când ne îngăduim satisfacerea apetitului cu preţul sănătăţii sau când ne satisfacem plăceri care slăbesc vitalitatea şi puterea noastră intelectuală, noi nu mai putem înţelege înalta valoare a jertfei de ispăşire şi nu mai putem preţui corect lucrurile veşnice. Dacă mintea noastră este întunecată şi parţial paralizată de boală, noi suntem învinşi cu uşurinţă de ispitele lui Satana. – Lt 27, 1872

Prea multe preocupări legate de alimentaţie. – Este imposibil ca cineva să prescrie cu exactitate cantitatea de alimente ce ar trebui consumată. Nu este recomandabil să procedăm în acest fel, deoarece mintea noastră va fi preocupată numai de propria persoană. Mâncarea şi băutura pot deveni un subiect de gândire exagerată. Cei care nu fac din stomacul lor un zeu îşi vor înfrâna cu atenţie apetitul. Ei vor mânca o hrană simplă şi hrănitoare. ... Vor mânca încet şi vor mesteca bine alimentele. După masă, vor face puţin exerciţiu fizic în aer liber. Asemenea persoane nu au nevoie să se gândească tot timpul la cantităţile precise de alimente pe care le consumă.
Există mulţi care se preocupă în mod excesiv cu privire la cantitatea şi calitatea alimentelor pe care trebuie să le mănânce pentru a împlini nevoile organismului. Unii, îndeosebi cei cu tulburări dispeptice, s-au îngrijorat atât de mult în legătură cu nevoile lor digestive, încât au ajuns să mănânce prea puţin pentru întreţinerea organismului. Ei au adus mari prejudicii familiilor în care trăiesc şi ne temem că şi-au ruinat sănătatea. – Lt 142, 1900

Mâncaţi în conformitate cu cea mai bună alegere şi fiţi liniştiţi. – Unii se tem în permanenţă că alimentele pe care le consumă le-ar putea face rău, în ciuda faptului că acestea sunt simple şi sănătoase. Acestora, permiteţi-mi să le spun astfel: nu vă gândiţi că alimentaţia vă va dăuna; nu vă gândiţi deloc cu privire la acest aspect. Mâncaţi în conformitate cu cea mai bună alegere pe care o puteţi face; după ce aţi cerut binecuvântarea Domnului asupra hranei, pentru ca trupurile voastre să fie întărite prin ea, aveţi încredere că El a auzit rugăciunile voastre şi fiţi liniştiţi. – MH 321 (1905)

Persoanele necumpătate nu pot fi răbdătoare. – Faptul că în lume există atât de multe femei predispuse la nervozitate, care se plâng de tulburări digestive şi de toate celelalte simptome consecutive, are la bază motive întemeiate. Efectul urmează întotdeauna cauzei. Mai întâi de toate, ele trebuie să-şi schimbe obiceiurile alimentare rele, să înveţe să trăiască în mod sănătos, iar după aceea nu le va mai fi greu să fie răbdătoare.
Mulţi oameni par să nu înţeleagă legătura care există între minte şi trup. Dacă organismul este prejudiciat printr-o alimentaţie nesănătoasă, creierul şi nervii suferă, iar modul de a înţelege lucrurile este confuz pentru cei ce trăiesc astfel. Micile dificultăţi li se par nişte necazuri imense. Per-soanele de felul acesta nu sunt potrivite pentru lucrarea de educare a copiilor lor. Viaţa lor va fi caracterizată de atitudini extreme, de la indulgenţă excesivă la severitate, iar ei îşi vor pedepsi copiii pentru lucruri care nu ar fi meritat nici o atenţie. – HL (Partea a 2-a) 41, 1865. (2SM 434)
Tulburările dispeptice produc iritabilitate. – Tulburările dispeptice produc adesea o stare de iritare psihică. Un stomac leneş provoacă stări de indispoziţie sufletească. Dacă doriţi să faceţi din trupul vostru un templu viu, în care să locuiască Duhul Sfânt, trebuie să-l ţineţi în stăpânire… Fiţi cumpătaţi în mâncare, chiar şi atunci când mâncaţi o hrană sănătoasă. Faceţi exerciţiu fizic şi veţi simţi că viaţa voastră este deosebit de valoroasă. – Lt 27, 1872

Hrana nesănătoasă amorţeşte conştiinţa. – Poporul nostru are multe rămâneri în urmă în privinţa reformei sănătăţii. Satana ştie că, atunci când apetitul este ţinut în stăpânire, nu poate avea o influenţă atât de mare asupra minţii ca atunci când este manifestată îngăduinţa de sine, de aceea, el se străduieşte fără încetare să-i îndemne pe oameni la necumpătare. Sub influenţa unei hrane nesănătoase, conştiinţa îşi pierde sensibilitatea, mintea este întunecată, iar capacitatea de a discerne sugestiile primite este diminuată…
Oare înţelege poporul nostru păcatul pervertirii apetitului? Vor respinge ei toate tendinţele dăunătoare ale necumpătării, îngăduind ca resursele lor materiale să fie dedicate răspândirii adevărului? – Und MS 132

O definiţie a cumpătării în mâncare. – Principiile temperanţei trebuie să fie aplicate într-o sferă mai largă decât prin simpla abţinere de la consumul băuturilor alcoolice. Folosirea unei hrane stimulatoare pentru apetit, dar greu digerabilă, constituie adesea un prejudiciu pentru sănătate, la fel de mare ca şi folosirea alcoolului, şi, în multe situaţii, seamănă seminţele plăcerii de a bea. Adevărata cumpătare ne învaţă să renunţăm întru totul la orice este dăunător şi să folosim în mod judicios ceea ce este sănătos. Sunt puţini aceia care înţeleg aşa cum ar trebui cât de mare este influenţa obiceiurilor alimentare asupra sănătăţii, caracterului şi asupra împlinirii chemării lor, atât în lumea aceasta, cât şi în cea veşnică. Apetitul trebuie să fie întotdeauna subordonat însuşirilor morale şi intelectuale. Trupul trebuie să slujească mintea, şi nu mintea să slujească trupul. – PP 562 (1890)

Evitarea extremelor. – Aceia care înţeleg legile sănătăţii şi sunt guvernaţi de principii vor evita atât extrema necumpătării, cât şi pe aceea a restricţiilor. Ei îşi aleg regimul alimentar nu pentru simpla satisfacere a apetitului, ci pentru sănătatea organismului lor. Ei caută să-şi menţină toate însuşirile în cea mai bună stare, pentru a aduce serviciul cel mai înalt în slujba lui Dumnezeu şi a omului. Apetitul se află sub controlul raţiunii şi al minţii, iar ei sunt răsplătiţi prin sănătatea trupului şi a minţii. Deşi aceste persoane nu îşi impun concepţiile într-un mod ofensator, exemplul lor este o mărturie în favoarea principiilor corecte. Ele exercită o mare influenţă spre bine. – MH 319 (1905)


42

Mintea şi sănătatea

Mintea conduce întreaga fiinţă umană. – Mintea conduce întreaga fiinţă umană. Toate acţiunile noastre, bune sau rele, îşi au originea în minte. Mintea este aceea care Îi aduce închinare lui Dumnezeu şi ne aşază în rândul fiinţelor cereşti... Toate organele trupului se supun minţii, iar nervii constituie mesagerii ce transmit ordinele ei către fiecare parte a organismului, coordonând mişcarea acestei maşini vii…
Pentru sănătatea şi dezvoltarea plenară a întregului organism, este necesară o activitate armonioasă a tuturor părţilor constitutive – creier, oase şi muşchi. – SpTEd 33, c1897. (FE 426)

Energia electrică a creierului. – Energia electrică a creierului, produsă de activitatea minţii, vitalizează întregul organism şi astfel aduce un aport nepreţuit la rezistenţa faţă de boli. – Ed 197 (1903)

Puţini înţeleg puterea minţii asupra trupului. – Puţini înţeleg puterea pe care mintea o are asupra trupului. Multe dintre bolile care afectează omenirea îşi au originea în minte şi nu pot fi vindecate decât prin redobândirea sănătăţii mintale. Numărul celor care sunt suferinzi din punct de vedere mintal este cu mult mai mare decât ne imaginăm. Tulburările afective produc mulţi dispeptici, deoarece necazurile au o influenţă paralizantă asupra organelor digestive. – 3T 184 (1872)

Victime ale unei imaginaţii bolnave. – Mintea are o influenţă extrem de puternică asupra sănătăţii, de aceea este necesar să fie supravegheată. Adesea, imaginaţia constituie o călăuză greşită şi, dacă nu este controlată, conduce la forme severe de boală ce se abat asupra celor întristaţi…
Pentru cei sensibili din punct de vedere psihic, iarna este anotimpul cel mai înspăimântător. Pentru ei este iarnă nu numai afară, ci şi înăuntru. Dacă sunt nevoite să locuiască iarna, zi şi noapte, în aceeaşi încăpere, aceste victime ale imaginaţiei bolnave se încuie în casă şi închid ferestrele, gândindu-se că aerul le va afecta plămânii şi capul. Imaginaţia lor este la lucru; ei sunt într-o continuă aşteptare a bolii şi, într-adevăr, se vor îmbolnăvi. Orice explicaţie raţională este inutilă pentru a-i face să înţeleagă absurditatea temerilor lor. Nu au dovedit ei că au dreptate? Nu s-au îmbolnăvit ei cu adevărat?
Deşi este adevărat că s-au îmbolnăvit, aceasta nu este decât o faţă a lucrurilor, deoarece au ajuns să se îmbolnăvească tocmai în ciuda tuturor măsurilor de precauţie. Sensibili ca nişte copii, aceşti oameni nu sunt în stare să reziste nici unei intemperii; cu toate acestea, ei continuă să-şi menţină atitudinea, închizând ferestrele şi uşile şi înghesuindu-se în jurul sobei pentru a-şi savura suferinţa.
În mod sigur, ei dovedesc tocmai faptul că stilul de viaţă pe care îl adoptă nu îi poate vindeca, ci dimpotrivă, le măreşte dificultăţile. Oare de ce aceşti oameni nu îngăduie ca propria lor raţiune să le influenţeze judecata şi să le controleze imaginaţia? De ce nu încearcă să-şi schimbe total modul de viaţă şi, într-o manieră judicioasă, să se străduiască să facă exerciţiu fizic în aerul curat de afară? – 2T 523 – 525 (1870)

Mintea împiedică circulaţia sângelui (sfat adresat unei persoane sensibile). – Dacă în mintea ta este întipărită ideea că o baie generală îţi va afecta sănătatea, sugestiile minţii vor fi comunicate tuturor nervilor trupului. Nervii controlează circulaţia sângelui; prin urmare, datorită impresiilor minţii, sângele este blocat în vase, iar efectele benefice ale băii se pierd. Toate acestea sunt cauzate de faptul că mintea şi voinţa împiedică circulaţia liberă a sângelui, care este stimulată şi îmbunătăţită prin baia generală.
De exemplu, dacă nutreşti gândul că o baie te va face să răceşti, creierul trimite această informaţie către nervii din trup, iar vasele sanguine, care se supun voinţei, nu-şi pot îndeplini rolul, fapt care va produce o reacţie negativă ca urmare a băii. – 3T 69, 70 (1872)

Rezultatele unei minţi letargice şi visătoare (sfat adresat unei tinere femei). – Tu ai o imaginaţie bolnavă. Ai crezut că eşti afectată de boală, dar aceasta era mai degrabă imaginară decât reală. Tu nu eşti cinstită faţă de tine însăţi… Păreai asemenea unei persoane neputincioase. Te sprijineai de cei de lângă tine, iar această poziţie este necuvenită pentru o doamnă aflată în prezenţa altora. Dacă te-ai fi gândit măcar la aspectul acesta, ai fi putut merge şi ai fi putut sta în picioare la fel ca toţi ceilalţi.
Starea minţii tale favorizează indolenţa şi repulsia faţă de efortul fizic, deşi tocmai efortul fizic s-ar dovedi unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care ai putea să îţi redobândeşti sănătatea. Dacă nu vei renunţa la această stare letargică şi visătoare a minţii şi dacă nu te vei decide să acţionezi şi să lucrezi cât este ziua de mare, nu te vei vindeca niciodată. Fă atât cât îţi propui să faci. Abate-ţi mintea de la planurile romantice. Tu amesteci religia cu un sentimentalism romantic şi bolnăvicios, care nu numai că nu înnobilează, dar este înjositor. Exemplul şi influenţa ta nu te afectează numai pe tine, ci şi pe cei care se află în preajma ta. – 2T 248, 249 (1869)

Sănătatea sacrificată pe altarul simţămintelor (sfat adresat unei femei cu o voinţă puternică). – Dragă__, tu ai o imaginaţie bolnavă. Prin faptul că îngădui ca simţămintele tale să aibă un control total asupra raţiunii şi judecăţii, tu Îl dezonorezi pe Dumnezeu. Voinţa ta este puternică şi aceasta face ca mintea ta să influenţeze întregul organism, dezechilibrând circulaţia sângelui şi determinând congestionarea unor organe interne. Tu îţi sacrifici sănătatea pe altarul simţămintelor. – 5T 310 (1873)

Suferinţa mintală produsă de nişte limbi nesfinţite (discuţii referitoare la moartea soţiei unui frate aflat în conducere). – Sora__ a fost atât de copleşită de supărare, încât şi-a pierdut capacitatea de a raţiona. Mă întreb, în ziua judecăţii, cine va fi tras la răspundere pentru spulberarea luminii acestei minţi, care ar fi trebuit să strălucească astăzi? Cine va fi răspunzător, în ziua Domnului, pentru lucrurile care i-au provocat suferinţa şi au adus boala asupra ei? Această soră a suferit luni de zile şi soţul ei a suferit alături de ea. Iar acum, sărmana femeia s-a dus, lăsând în urmă doi copii fără mamă. Toate acestea, datorită lucrării săvârşite de nişte limbi nesfinţite. – MS 54, 1904
Suprasolicitarea mintală prejudiciază sănătatea trupului. – Fraţii au investit bani pentru dobândirea unor drepturi de producător şi pentru lansarea unor întreprinderi, pe care apoi le-au lăsat în grija altora, care nu erau capabili să înfrunte obstacolele şi să poarte povara administrării afacerilor. Mintea lor suprasolicitată şi plină de temeri a afectat în mod serios sănătatea trupului lor deja suferind, iar ei au cedat descurajării, ajungând la disperare. Aceşti fraţi şi-au pierdut întru totul încrederea în ei înşişi, au considerat că Dumnezeu i-a părăsit şi nu au mai îndrăznit să creadă că El va fi milos faţă de ei. – 1T 304, 305 (1862)

Activitatea intelectuală aduce sănătate. – Dumnezeu doreşte ca slujitorii Lui să fie predicatori buni. Dar, pentru a îndeplini aceasta, ei trebuie să fie nişte cercetători sârguincioşi… Obiceiul de a studia şi o puternică legătură cu cerul îi vor califica pentru poziţia de slujitori ai Evangheliei lui Hristos. Activitatea intelectuală le va aduce sănătate, iar ei se vor afla într-o situaţie mai bună decât aceea generată de o minte dezorganizată şi neantrenată. Pe măsură ce înaintează în vârstă, mulţi pastori ajung incapabili de a îndeplini lucrarea de slujire… Dacă aceştia s-ar fi ocupat de dezvoltarea intelectuală de-a lungul anilor, la bătrâneţe ar fi ajuns deosebit de eficienţi. – Lt 33, 1886

Energia electrică produsă de creier măreşte rezistenţa faţă de boli. – Unii intelectuali depun o activitate mintală excesivă. Adesea, ei îşi folosesc resursele intelectului în mod abuziv. În acelaşi timp, există o altă categorie de oameni a căror preocupare prioritară în viaţă este de natură fizică. Aceştia nu îşi exercită însuşirile intelectuale. Muşchii sunt antrenaţi, dar creierul este privat de putere intelectuală, după cum mintea celor din prima categorie este bine dezvoltată, în timp ce trupul este privat de putere şi vigoare, datorită neglijării exerciţiului fizic…
Influenţa lor spre bine este mult mai redusă în comparaţie cu ceea ce ar fi putut realiza, dacă şi-ar fi folosit atât creierul, cât şi muşchii în mod echilibrat. Cei care nu îşi folosesc intelectul cedează mult mai repede în faţa bolilor, deoarece energia electrică produsă de creier contribuie la mărirea rezistenţei faţă de boli. – 3T 157 (1872)

Nemulţumirea aduce boală. – Ceea ce aduce boala asupra trupului şi asupra minţii, aproape în toate cazurile, sunt simţămintele de insatisfacţie şi de nemulţumire. Aceste persoane nu au nici credinţă în Dumnezeu, nici speranţa ce se ridică până dincolo de văl şi este asemenea unei ancore sigure şi statornice pentru suflet. Toţi cei care au această speranţă se vor curăţi, după cum El Însuşi este curat. Ei sunt eliberaţi de dorinţe tulburătoare, de remuşcări şi de nemulţumiri; ei nu caută fără încetare motive de supărare şi nu se lamentează pentru tot felul de necazuri imaginare. Cu toate acestea, pretutindeni în jur, vedem o mulţime de oameni ce trec prin necazuri şi încercări; fiecare pas le este marcat de teamă; ei par să nu găsească nici o mângâiere, ci îşi alimentează fără încetare teama, inventând primejdii înspăimântătoare. – 1T 566 (1867)

Atitudinea de nemulţumire este dăunătoare sănătăţii (sfat adresat unei femei neliniştite). – Domnul te iubeşte şi îţi poartă de grijă şi, chiar dacă soţul tău nu se află întotdeauna alături de tine, tu ai parte de un tovarăş de viaţă minunat, aşa cum ţi-ai dorit la întemeierea căminului vostru. Încetează să nutreşti o atitudine de nemulţumire, deoarece aceasta este dăunătoare sănătăţii. Trebuie să înţelegi că nimeni nu poate aduce mulţumirea în sufletul tău, în afară de tine însăţi.
Tu ai tendinţa de a privi numai la aspectele descurajatoare. Aceasta este o trăsătură negativă a caracterului tău, care îţi afectează starea sufletească şi îi produce tristeţe soţului tău.
Te lamentezi prea mult. Trebuie să faci tot ce îţi stă la îndemână pentru a-ţi abate mintea de la propria ta persoană. Apreciază marele dar pe care Domnul Isus Hristos l-a făcut lumii noastre şi îngăduie ca pacea, liniştea şi dragostea să se manifeste, aşa încât mintea ta să fie păstrată într-o stare de mulţumire deplină. Fiecare credincios trebuie să fie îmbrăcat în haina neprihănirii lui Hristos, iar această neprihănire ne vorbeşte despre lucruri mult mai frumoase decât sângele lui Abel. – Lt 294, 1906

Incapacitatea de a gândi raţional. – Un student îşi poate dedica toate puterile în vederea acumulării de cunoştinţe; dar, dacă nu ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu, dacă nu respectă legile care guvernează propria lui fiinţă, el se va distruge pe sine însuşi. Prin obiceiuri greşite, el îşi pierde capacitatea aprecierii şi a stăpânirii de sine. Un asemenea student nu poate raţiona corect cu privire la lucruri legate de cele mai profunde interese ale sale. El este iraţional şi iresponsabil în modul de a-şi trata mintea şi trupul. Prin neglijarea cultivării unor principii corecte, el va fi pierdut atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru lumea viitoare. – MH 450 (1905)

Egoismul, o piedică în calea vindecării. * – Una dintre cele mai mari piedici în calea vindecării celui bolnav este concentrarea atenţiei asupra lui însuşi. Mulţi suferinzi cred că toţi cei din jur au obligaţia de a le acorda simpatia şi ajutorul, dar, în realitate, nevoia lor este aceea de a-şi îndepărta atenţia de la propriile lor persoane şi de a începe să se îngrijească de nevoile altora. – MH 256 (1905)

Abateţi-vă mintea de la preocuparea faţă de sine. – Exerciţiul fizic va contribui la o mai bună digestie. O plimbare în aer liber, cu capul drept şi umerii retraşi, şi puţin exerciţiu fizic după masă vor aduce un mare beneficiu. Mintea va fi abătută de la preocuparea faţă de sine, spre frumuseţile naturii. Cu cât se acordă o mai mică atenţie stomacului după masă, cu atât este mai bine. Dacă nutriţi o teamă continuă cu privire la faptul că alimentele ar putea să vă facă rău, în modul cel mai sigur, vă vor face rău. Uitaţi de voi înşivă şi gândiţi-vă la ceva plăcut. – 2T 530 (1870)

Înfăptuirea binelui transmite puteri binefăcătoare. – Plăcerea de a face binele activează mintea şi vibrează în întregul organism. În timp ce feţele oamenilor binevoitori sunt luminate de mulţumire şi înfăţişarea lor exprimă nobleţea morală a minţii, feţele celor răutăcioşi sunt respingătoare, întunecate şi posomorâte. Defectele morale se văd în înfăţişarea lor. – 2T 534 (1870)

Siguranţa îmbunătăţeşte sănătatea. – Când oamenii care au cultivat obiceiuri rele şi practici păcătoase se supun puterii adevărului divin, influenţa acestui adevăr asupra inimii reînvie puterile morale care păreau a fi paralizate. Primitorul dobândeşte o capacitate de înţelegere mai clară şi mai profundă decât înainte de a-şi ancora sufletul pe Stânca veacurilor. Chiar şi sănătatea lui fizică este îmbunătăţită, datorită siguranţei pe care o are în Hristos. Binecuvântările deosebite ale lui Dumnezeu sunt sănătate şi putere pentru acela care le primeşte. – CTBH 13, 1890. (CH 28)

Efectele liniştitoare ale unui loc de muncă adecvat (sfat adresat unui conducător suprasolicitat). – Nu este sarcina mea aceea de a-ţi stabili programul de lucru. Dar, pe cât posibil, tu ar trebui să munceşti într-un loc în care mintea ta să-şi regăsească echilibrul, să poţi avea pace şi linişte şi în care să nu fii consultat cu privire la nenumărate probleme. Mintea ta nu ar trebui să fie suprasolicitată. Aceasta ar însemna o mare pagubă pentru tine. Când eşti confruntat cu prea multe solicitări, sângele năvăleşte în creier, simţămintele devin mai intense, iar sănătatea ta este pusă în pericol.
Găseşte-ţi un loc în care, dacă este posibil, să nu fii determinat să te îngrijorezi pentru munca altora… Deoarece, atunci când vei fi nevoit să rezolvi probleme de interes major, faptul că te-ai ocupat de prea multe lucruri mărunte îţi va crea o stare de confuzie, ce nu este benefică nici pentru tine personal, nici pentru binele lucrării lui Dumnezeu.
Aceia care intenţionează să te împovăreze cu nenumărate sarcini care necesită cea mai atentă preocupare fac o mare greşeală. Mintea ta are nevoie de linişte, deoarece tu ai de îndeplinit o lucrare ce solicită o gândire limpede. Păstrează-ţi conştiinţa în temere de Dumnezeu, în acord cu standardul Bibliei, şi vei face progrese sigure, aşa încât să poţi fi pregătit din toate punctele de vedere pentru lucrarea pe care ţi-a încredinţat-o Dumnezeu. – Lt 92, 1903

O linişte a minţii este calea spre sănătate. – Conştiinţa înfăptuirii binelui este cel mai bun medicament pentru mintea şi trupul bolnave. Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu este sănătate şi putere pentru cel care o primeşte. Liniştea minţii şi simţământul de satisfacţie constituie calea ce duce la sănătate. Conştienţa faptului că ochii Domnului sunt îndreptaţi asupra noastră şi că urechile Lui sunt atente la rugăciunile noastre aduce o satisfacţie nepreţuită. A şti că avem un Prieten care nu ne părăseşte niciodată şi căruia Îi putem destăinui secretele sufletului nostru este un privilegiu pe care cuvintele nu îl vor putea exprima niciodată. – 1T 502 (1867)

Iubirea, speranţa şi bucuria sunt esenţiale pentru sănătate. – Pentru a avea o sănătate perfectă, inimile noastre trebuie să fie pline de speranţă, de iubire şi de bucurie. – SpT Seria A, Nr. 15, p 18, 3 aprilie 1900. (CH 587)

Hristos este răspunsul. – Numărul celor ce suferă de boli sufleteşti este cu mult mai mare decât al celor ce suferă de boli trupeşti, iar ei nu vor descoperi nici o cale de vindecare până când nu vor veni la izvorul vieţii, Hristos. Atunci, simţămintele de singurătate şi insatisfacţie vor înceta. Bucurii pline de satisfacţie vor oferi vigoare minţii şi sănătate şi putere de viaţă trupului. – 4T 579 (1881)


43

Mintea Şi sănătatea spirituală

Satisfacţiile vieţii spirituale. – Satisfacţiile trăite de cel ce are o viaţă spirituală sunt căutate de întreaga lume, dar nu vor fi obţinute niciodată, fără o deplină predare faţă de Dumnezeu. – Lt 121, 1904

Trupul, mintea şi sufletul beneficiază în urma comuniunii cu Dumnezeu. – Adevărata cunoaştere şi adevărata dezvoltare îşi au sursa în cunoaşterea lui Dumnezeu. Această cunoaştere este revelată în orice domeniu de cercetare spre care ne putem orienta, fizic, intelectual sau spiritual, cu excepţia celor afectate de păcat. Oricare ar fi direcţia în care s-ar îndrepta investigaţiile noastre, dacă suntem motivaţi de o dorinţă sinceră de a descoperi adevărul, noi vom intra în contact cu o Inteligenţă puternică şi nevăzută, care lucrează în toate şi prin toate. Mintea omului este adusă în comuniune cu mintea lui Dumnezeu, ceea ce este finit intră în legătură cu Infinitul. Iar influenţa unei asemenea comuniuni asupra trupului, minţii şi sufletului este dincolo de orice evaluare. – Ed 14 (1903)

Iubirea faţă de Dumnezeu este esenţială pentru sănătate. – Dumnezeu este marele susţinător al organismului uman. În grija faţă de trupurile noastre, noi avem nevoie de cooperarea lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu este esenţială pentru viaţă şi sănătate. – SpT Seria A, Nr. 15, p 18, 3 aprilie 1900.(CD 587)

Sănătatea trupului este importantă pentru sănătatea sufletului. – Noi trebuie să recunoaştem că Dumnezeu este Autorul fiinţei noastre şi faptul că viaţa pe care ne-a dăruit-o El nu ne-a fost oferită pentru a ne bate joc de ea. Nepăsarea în domeniul obiceiurilor trupeşti dezvăluie nepăsarea faţă de caracterul moral. Sănătatea trupului trebuie să fie considerată esenţială pentru creşterea în har şi pentru dezvoltarea unui temperament echilibrat. – MS 113, 1898
Faptele bune conferă sănătate. – Faptele bune constituie o dublă binecuvântare, deoarece datorită lor beneficiază atât cel pentru care sunt realizate, cât şi cel care le realizează. Conştienţa înfăptuirii binelui este unul dintre cele mai bune medicamente pentru trupul şi mintea bolnave. Când mintea este liberă şi fericită, datorită simţământului datoriei bine îndeplinite şi a satisfacţiei de a-i face pe alţii fericiţi, mulţumirea şi influenţa înălţătoare răspândesc un suflu nou de viaţă în întreaga fiinţă. – MH 257 (1905)

Sfinţirea în armonie cu legile sănătăţii. – Aceia care umblă pe căile înţelepciunii şi ale sfinţirii descoperă că „evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” (1 Timotei 4,8). Ei se bucură de adevăratele plăceri ale vieţii şi nu sunt tulburaţi nici de regretele zadarnice pentru orele risipite din trecut, nici de prevestirile întunecate ale viitorului, aşa cum sunt adesea cei lumeşti, atunci când nu se află sub influenţa amăgitoare a distracţiilor. Sfinţirea nu se află în conflict cu legile sănătăţii, ci este în armonie cu ele. Teama de Domnul este temelia adevăratei prosperităţi. – CTBH 14, 1890. (CH 29)

Lupta continuă împotriva închipuirilor rele ale minţii. – Oricine doreşte să fie părtaş al naturii divine are nevoie să înţeleagă că trebuie să se ferească de imoralitatea care este în lume prin pofte. Este necesară o luptă continuă şi stăruitoare a sufletului împotriva închipuirilor rele ale minţii. Este nevoie de o rezistenţă statornică în faţa ispitei de a păcătui atât în gândire, cât şi prin fapte. Sufletul trebuie să fie ferit de orice cădere, prin credinţa în Cel care este în stare să ne ferească de orice cădere.
Trebuie să medităm la Scripturi, reflectând în mod obiectiv şi serios asupra lucrurilor de care depinde mântuirea noastră veşnică. Harul şi iubirea infinită a lui Isus, sacrificiul adus în locul nostru, solicită din partea noastră cea mai serioasă şi mai solemnă cugetare. Noi trebuie să stăruim asupra caracterului Răscumpărătorului şi Mijlocitorului nostru. Să căutăm să înţelegem pe deplin semnificaţia planului de mântuire. Să medităm la misiunea Celui care a venit pentru a salva pe poporul Său din păcatele lor. Printr-o contemplare consecventă a temelor cereşti, credinţa şi iubirea noastră vor deveni din ce în ce mai puternice. – RH, 12 iunie 1888

Prejudicierea sănătăţii slăbeşte puterile morale. – Tot ce ne prejudiciază sănătatea nu slăbeşte numai puterea fizică, ci tinde să slăbească şi puterile mintale şi morale. – MH 128 (1905)

Deoarece mintea şi sufletul se manifestă prin intermediul trupului, atât puterea intelectuală, cât şi cea spirituală sunt în mare măsură dependente de activitatea şi starea fizică. Tot ce contribuie la sănătatea trupului contribuie şi la dezvoltarea unei minţi puternice şi a unui caracter bine echilibrat. – Ed 195 (1903)

Trupul este mediul în care se manifestă mintea şi sufletul. – Trupul este cel mai important instrument prin intermediul căruia mintea şi sufletul se dezvoltă în vederea zidirii caracterului. De aceea, vrăjmaşul sufletelor îşi orientează ispitele în aşa fel, încât să slăbească şi să degradeze puterile trupului. Succesul lui în acest domeniu conduce adesea la supunerea întregii fiinţe în faţa răului. Dacă nu sunt subordonate conducerii însuşirilor superioare ale fiinţei, înclinaţiile naturii noastre trupeşti ne vor duce în mod sigur la ruină şi moarte. Trupul trebuie supus însuşirilor superioare ale fiinţei. Pasiunile trebuie să fie conduse de voinţă, iar aceasta trebuie să se afle sub controlul lui Dumnezeu. Însuşirile nobile ale raţiunii, sfinţite prin harul divin, sunt menite să deţină conducerea vieţii.
Capacitatea intelectuală, rezistenţa fizică şi lungimea vieţii depind de nişte legi neschimbătoare. Prin ascultarea faţă de aceste legi, omul poate fi biruitorul propriului lui sine, biruitorul propriilor lui înclinaţii, biruitorul „căpeteniilor, al domniilor, al stăpânirilor întunericului acestui veac” şi al „duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6,12). – PK 488, 489 (1917)

Energia vitală transmisă minţii prin intermediul creierului. – Domnul doreşte ca mintea noastră să fie limpede şi inteligentă, capabilă să înţeleagă aspectele profunde ale cuvintelor şi slujirii Sale, să îndeplinească voia Sa, să depindă de harul Său şi să realizeze lucrarea Sa cu o conştiinţă curată şi cu un spirit mulţumitor. Acest fel de bucurie contribuie la buna circulaţie a sângelui. Energia vitală este transmisă minţii prin intermediul creierului. De aceea, creierul nu trebuie să fie niciodată amorţit prin folosirea narcoticelor şi nici excitat prin administrarea stimulentelor. Creierul, oasele şi muşchii trebuie să fie antrenate într-o activitate armonioasă, astfel încât să funcţioneze asemenea unei maşini bine reglate, fiecare componentă acţionând în armonie cu celelalte, fără ca vreuna dintre ele să fie suprasolicitată. – Lt 100, 1898

Tulburările digestive provoacă un simţământ de incertitudine. – Principiile reformei sănătăţii trebuie să fie aplicate în viaţa fiecărui creştin. Bărbaţii şi femeile care ignoră aceste principii nu-I pot oferi lui Dumnezeu o consacrare curată, plină de viaţă, deoarece un stomac dispeptic sau un ficat leneş aşază sentimentele religioase sub spectrul incertitudinii.
Consumul de carne are un efect dăunător asupra vieţii spirituale. Când carnea devine un aliment principal, însuşirile superioare ale fiinţei sunt învinse de pasiunile josnice. Aceste lucruri constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu şi sunt cauza declinului vieţii spirituale. – Lt 69, 1896

Conştienţa înfăptuirii binelui este cel mai bun medicament. – Conştienţa înfăptuirii binelui este cel mai bun medicament pentru trupul şi mintea bolnave. Binecuvântarea lui Dumnezeu îi conferă primitorului sănătate şi viaţă. O persoană a cărei minte este liniştită şi mulţumită în Dumnezeu păşeşte pe calea care duce la sănătate…
Există unii care nu înţeleg că disciplinarea minţii şi educarea ei pentru a stărui asupra unor subiecte plăcute, astfel încât să fie capabili de a răspândi lumină, nu întuneric şi amărăciune, constituie o datorie religioasă. Astfel de oameni fie se vor afla în căutarea plăcerilor personale, prin conversaţii frivole, râsete şi glume, antrenându-se fără încetare în nenumărate amuzamente, fie vor fi deprimaţi şi vor trece prin conflicte interioare şi mari tulburări sufleteşti, pe care puţini le-au experimentat sau le pot înţelege. Chiar dacă asemenea oameni pretind că sunt creştini, se înşală singuri. Ei nu trăiesc un creştinism autentic. – HR, martie 1872

A lucra atât pentru suflet, cât şi pentru trup. – Cadrele noastre medicale trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a vindeca atât suferinţele trupului, cât şi pe cele ale minţii. Ele trebuie să vegheze, să se roage şi să lucreze, oferindu-le celor pentru care trudesc nu numai bunăstarea fizică, ci şi binecuvântări spirituale. Medicii care activează în oricare dintre instituţiile noastre de sănătate şi care sunt cu adevărat slujitori ai lui Dumnezeu au de îndeplinit o lucrare deosebit de importantă pentru fiecare fiinţă umană suferindă cu care vin în contact. Ei nu trebuie să piardă nici o ocazie de a îndruma sufletele la Hristos, Marele Medic al trupului şi al minţii. Fiecare medic este menit să fie un lucrător talentat în slujba lui Hristos. Interesul faţă de lucrurile spirituale nu trebuie să fie slăbit nici o clipă, deoarece astfel s-ar risipi puterea de a îndrepta gândurile spre Marele Medic. – Lt 223, 1905

Medicul care tratează mintea şi inimile abătute. – Pentru a şti cum să abordeze nenumăratele cazuri dificile de boală mintală şi trupească pe care este solicitat să le trateze, medicul are nevoie de o înţelepciune mai mult decât omenească. Dacă nu cunoaşte puterea harului divin, el nu poate veni în ajutorul celor suferinzi şi nu va face decât să agraveze situaţia acestora. Dar, dacă se află într-o temeinică relaţie de dependenţă faţă de Dumnezeu, medicul va fi capabil să trateze mintea bolnavă şi abătută. El va putea să-şi conducă pacienţii către Hristos şi să-i înveţe să aducă la picioarele Marelui Purtător de poveri toate necazurile şi îngrijorările lor. – 5T 444 (1885)

Hristos iluminează mintea. – Medicul nu trebuie să-i îndrume niciodată pe pacienţii săi să îşi fixeze atenţia asupra propriei lui persoane. Lucrarea sa este aceea de a-i învăţa să se prindă, cu mâna tremurândă a credinţei, de mâna întinsă a Mântuitorului. Atunci, mintea va fi iluminată de razele care izvorăsc din Acela care este Lumina lumii. – Lt 120, 1901
Adevărul are o putere liniştitoare. – Puterea liniştitoare a adevărului înţeles, trăit şi respectat cu consecvenţă în toate privinţele are atâta valoare pentru cei care suferă, încât nici o limbă omenească nu o poate descrie. Înfăţişaţi fără încetare înaintea ochilor celor suferinzi compasiunea şi duioşia lui Hristos; treziţi în conştiinţa lor încrederea în puterea Lui de a vindeca boala; conduceţi-i la credinţa în Cel ce este Marele Vindecător şi veţi salva un suflet şi, adesea, o viaţă. – Lt 69, 1898. (MM 234, 235)

Adevărata religie contribuie la restabilirea sănătăţii (cuvinte adresate vizitatorilor unui sanatoriu, în cadrul serviciului divin). – Domnul Hristos este Marele nostru Medic. Mulţi bărbaţi şi multe femei apelează la această instituţie medicală [Sanatoriul St. Helena] cu speranţa de a beneficia de un tratament care să le prelungească vieţile. Pentru a veni aici, ei trec prin suferinţe considerabile.
Ce i-ar împiedica, pe toţi aceia care vin la sanatoriu pentru a fi ajutaţi din punct de vedere fizic, să vină la Hristos pentru a primi ajutor spiritual? De ce să nu te bucuri tu, fratele meu şi sora mea, de speranţa că, primindu-L pe Hristos, El îi va binecuvânta pe aceia care se ocupă de restabilirea sănătăţii tale? De ce să nu împărtăşeşti credinţa că El va coopera cu eforturile lor de a te vindeca, pentru că El doreşte ca tu să te faci bine? El doreşte ca tu să ai un creier limpede, ca să poţi înţelege realităţile veşnice; El doreşte ca tu să ai un trup sănătos, ca să poţi glorifica Numele Lui, folosindu-ţi puterea în slujba Sa. – MS 80, 1903

Sfat adresat unei persoane predispuse la melancolie. – Tu eşti tot atât de dator să lupţi împotriva gândurilor apăsătoare şi împotriva melancoliei, precum eşti dator să te rogi. Tu trebuie să contracarezi ispitele vrăjmaşului şi să exerciţi un control hotărât asupra vorbirii şi gândirii tale. Fiecare descurajare din viaţa ta, când simţi o mare nevoie de har, se datorează faptului că organele digestive sensibile sunt inflamate şi îţi creează o stare de oboseală şi îngrijorare.
S-ar putea să te surprindă lucrul acesta, dar a fi în permanenţă iritat şi a-i irita şi pe alţii prin dispoziţia ta de a le găsi greşeli şi prin presimţiri întunecoase constituie o formă de blasfemie. Aceste simptome ale indigestiei sunt greu de suportat, dar stăpâneşte-ţi vorbirea şi nu vei mai păcătui nici împotriva celor care îţi sunt prieteni, nici împotriva duşmanilor. – Lt 11, 1897

Asigurarea aprobării lui Dumnezeu. – Simţământul de siguranţă cu privire la aprobarea lui Dumnezeu este benefic pentru sănătate. El fortifică sufletul împotriva îndoielii, a necazului şi a îngrijorării excesive care subminează, atât de adesea, energiile vitale şi generează boli nervoase dintre cele mai tulburătoare şi mai grave. Domnul a făgăduit că ochiul Său va veghea asupra celor neprihăniţi şi urechea Sa va asculta rugăciunile lor, iar cuvântul Său nu rămâne neîmplinit. – LS 270, 271 (1915)

Relaţia dintre păcat şi boală. – Între păcat şi boală există o legătură prevăzută de Dumnezeu. Orice medic poate observa această relaţie, chiar şi după o singură lună de practică. Deşi este posibil ca medicul să ignore acest fapt sau să nu-l sesizeze, deoarece mintea sa este absorbită în alte direcţii, totuşi, dacă va fi atent şi onest, el va descoperi că între păcat şi boală există o relaţie de cauzalitate. Medicul trebuie să fie înţelept, să înţeleagă această relaţie şi să acţioneze în consecinţă.
După ce a câştigat încrederea pacientului, alinându-i suferinţele şi aducându-l înapoi de pe marginea mormântului, medicul îi poate explica faptul că boala este rezultatul păcatului şi că există un vrăjmaş decăzut care caută să-l amăgească, antrenându-l în practici distrugătoare atât pentru sănătatea trupului, cât şi a minţii. Medicul le poate sugera pacienţilor necesitatea renunţării la sine şi a respectării legilor vieţii şi sănătăţii. El poate imprima aceste principii de viaţă corecte îndeosebi în mintea tinerilor.
Dumnezeu Îşi iubeşte creaturile cu o iubire duioasă, dar, în acelaşi timp, plină de forţă. El a stabilit legi ale naturii, dar legile Sale nu sunt nişte pretenţii arbitrare. Fiecare „să nu”, indiferent dacă se referă la domeniul moral sau la cel trupesc, conţine sau implică o făgăduinţă. Dacă îl respectăm, paşii noştri vor fi însoţiţi de binecuvântări; dar dacă este respins, rezultatul va fi pericolul şi nefericirea. Legile lui Dumnezeu au rolul de a-i aduce pe oameni mai aproape de Sine. El îi va salva de rău şi îi va conduce la bine, dacă se vor lăsa conduşi, însă Dumnezeu nu îi va obliga niciodată. Noi nu putem înţelege planurile lui Dumnezeu, dar trebuie să ne încredem în El şi să ne manifestăm această credinţă prin fapte. – 5T 444, 445 (1885)

Evanghelia constituie tratamentul bolilor cauzate de păcat. – Când este primită în toată puritatea şi puterea ei, Evanghelia constituie un adevărat tratament pentru bolile cauzate de păcat. Soarele neprihănirii răsare, „şi tămăduirea este sub aripile Lui” (Maleahi 4,2). Nimic din această lume nu poate vindeca o inimă frântă, nu poate oferi pace minţii, nu poate îndepărta îngrijorarea şi nu poate alunga boala. Renumele, geniul, talentul – toate sunt lipsite de puterea de a înviora o inimă împovărată sau de a reface o viaţă distrusă. Viaţa lui Dumnezeu, primită în suflet, este singura speranţă a omului. – MH 115 (1905)

Cerul este un loc al sănătăţii. – Concepţia susţinută de unii, care spun că spiritualitatea este dăunătoare sănătăţii, este o invenţie a lui Satana. Religia Bibliei nu este dăunătoare nici sănătăţii trupului, nici minţii. Influenţa Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun medicament pentru boală. Cerul este un loc al sănătăţii; cu cât influenţele cerului sunt mai profund înţelese, cu atât mai sigură va fi vindecarea suferindului care crede. Adevăratele principii ale creştinismului deschid, pentru toţi oamenii, accesul la sursa unei fericiri inestimabile. Religia este un izvor nesecat, din care creştinul poate bea atât cât doreşte, fără ca acesta să se epuizeze vreodată. – CTBH 13, 1890. (CH 28)

Religia este adevărata ştiinţă a vindecării. – Religia este un principiu al inimii, nu un cuvânt magic sau o amăgire a minţii. Priviţi numai la Isus. Aceasta este unica speranţă, de a câştiga viaţa veşnică atât pentru tine, cât şi pentru soţul tău. Aceasta este adevărata ştiinţă a vindecării trupului şi a sufletului. Mintea nu trebuie să fie îndreptată asupra fiinţei omeneşti, ci spre Dumnezeu. – Lt 117, 1901

Iubirea faţă de Răscumpărătorul nostru risipeşte întunericul. – Mintea este întunecată de epidemia senzualităţii. Gândurile au nevoie de purificare. Ceea ce nu au reuşit încă să înţeleagă bărbaţii şi femeile este faptul că vindecarea trupului este întru totul legată de vigoarea şi curăţia minţii şi inimii.
Adevăratul creştin beneficiază de o experienţă care aduce sfinţirea. În conştiinţa lui nu există nici o urmă de vinovăţie, iar sufletul lui nu este pătat de imoralitate. Spiritualitatea Legii lui Dumnezeu şi principiile ei sunt aplicate în viaţa sa zilnică. Adevărul luminează înţelegerea sa. Atmosfera iubirii desăvârşite faţă de Răscumpărătorul nostru risipeşte întunericul care s-a aşezat între sufletul lui şi Dumnezeu. Voinţa lui Dumnezeu a devenit propria lui voinţă – curată, nobilă şi sfântă. Înfăţişarea lui dezvăluie lumina cerului. Trupul lui este un templu al Duhului Sfânt. Sfinţenia împodobeşte caracterul lui. Dumnezeu poate comunica cu el, deoarece sufletul şi trupul lui sunt în armonie cu El. – Lt 139, 1898 (7BC 909)

Iubirea lui Hristos este o putere ce revitalizează. – Iubirea pe care Hristos o răspândeşte în întreaga fiinţă este o putere ce revitalizează. Fiecare parte vitală – creierul, inima, nervii – este atinsă de influenţa vindecătoare. Prin această iubire, puterile înalte ale fiinţei sunt trezite la viaţă. Ea eliberează sufletul de vinovăţie, de tristeţe, de teamă şi de îngrijorare, care distrug energiile vieţii. Ea aduce linişte şi mulţumire şi inspiră sufletului o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate distruge – bucuria în Duhul Sfânt – o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă. – MH 115 (1905)


Secţiunea a X-a

Sănătatea mintală


44

Legile care guvernează mintea

Omul creat cu o minte perfect echilibrată. – Dumnezeu l-a creat pe om desăvârşit încă din prima clipă a existenţei. El era dotat cu o minte perfect echilibrată, iar dimensiunile şi capacitatea tuturor organelor lui erau desăvârşit dezvoltate. Adam a fost prototipul perfect al fiinţei umane. Fiecare însuşire a minţii era bine proporţionată, având un rol distinctiv, dar aflându-se, în acelaşi timp, într-o relaţie de dependenţă cu celelalte, astfel încât să asigure funcţionarea corectă şi eficientă a tuturor. – 3T 72 (1872)

Creatorul a stabilit legi ale minţii. – Cel care a creat mintea a stabilit, de asemenea, anumite legi care să-i asigure dezvoltarea. – Ed 41 (1903)

Marile legi ale lui Dumnezeu. – Lumea naturii este condusă de legi fundamentale, iar viaţa spirituală este de asemenea guvernată de anumite legi, la fel de precise. Pentru a obţine rezultatele dorite, este necesară folosirea unor mijloace corespunzătoare. Dumnezeu a prevăzut pentru fiecare om o lucrare care să corespundă abilităţilor personale. Prin educaţie şi experienţă, o persoană poate fi pregătită să facă faţă oricărei situaţii de criză ce ar putea surveni. Dar, pentru a beneficia de experienţa necesară pregătirii în vederea asumării răspunderilor, fiecare trebuie să fie aşezat în locul potrivit abilităţilor lui. – 9T 221, 222 (1909)

Nerespectarea legilor naturii este păcat. – Continua nerespectare a legilor naturii constituie o continuă nerespectare a Legii lui Dumnezeu. Povara suferinţei şi a temerilor pe care o întâlnim pretutindeni în zilele noastre, diformitatea, degradarea, boala şi alienarea mintală care inundă lumea noastră fac ca aceasta să fie asemenea unei leprozerii în comparaţie cu ceea ce ar fi putut fi, în virtutea planului originar al lui Dumnezeu. Generaţia contemporană este epuizată din punct de vedere mintal, moral şi fizic. Toată această nenorocire s-a acumulat de-a lungul generaţiilor, datorită voinţei degradate a omului, care încalcă Legea lui Dumnezeu. Păcate, în formele cele mai odioase, se săvârşesc prin îngăduirea apetitului pervertit. – 4T 30 (1876)

Păcatul distruge armonia. – Aceeaşi putere care susţine natura este activă şi în fiinţa umană. Aceleaşi mari legi care conduc stelele şi atomii conduc şi viaţa omului. Legile care guvernează activitatea inimii, reglând circulaţia fluxului de viaţă în trup, sunt legile Inteligenţei infinite care deţine jurisdicţia asupra sufletului. El este sursa vieţii. Adevăratul mediu de activitate al fiinţei umane nu poate fi găsit decât în El. Condiţia este aceeaşi pentru toate obiectele creaţiei Sale – o viaţă susţinută prin viaţa pe care o primeşte de la Dumnezeu, o viaţă trăită în armonie cu voinţa Creatorului. Încălcarea acestei legi, indiferent de domeniu – fizic, mintal sau moral –, înseamnă distrugerea armoniei cu universul, insinuarea discordiei, a anarhiei şi a ruinei. – Ed 99, 100 (1903)

Efectul urmează cauzei, fără excepţii. – În virtutea legilor stabilite de Dumnezeu în natură, efectul urmează cauzei, cu o certitudine invariabilă. Secerişul dovedeşte calitatea semănatului. În acest domeniu, nici o contrafacere nu poate fi reuşită. Oamenii îşi pot înşela semenii şi pot primi laude şi premii pentru un serviciu pe care nu l-au îndeplinit. Dar, în natură, nu pot exista contrafaceri. Pentru gospodarul necredincios, secerişul aduce cu sine sentinţa de condamnare. Iar acest adevăr este valabil şi în domeniul spiritual.
Răul are succes numai în aparenţă, nu şi în realitate. Copilul care lipseşte de la şcoală, tânărul care este superficial în studiile sale, contabilul care îşi înşală patronul, oameni, din orice domeniu de activitate şi de orice profesie, care sunt necinstiţi faţă de responsabilităţile ce le-au fost încredinţate se pot lăuda cu faptul că, atâta timp cât greşelile lor sunt ascunse, ei reuşesc să profite. Dar nu este aşa; ei se înşală singuri. Secerişul vieţii este caracterul, iar acesta decide viitorul, atât al vieţii de acum, cât şi al vieţii veşnice. – Ed 108, 109 (1903)

Puterea autoînşelării. – Autoînşelarea deţine o putere teribilă asupra minţii umane. – 4T 88 (1876)

Mintea deţine capacitatea de a discerne. – Mintea omenească este dotată cu capacitatea de a discerne între bine şi rău. Dumnezeu nu a prevăzut ca omul să ia decizii pe temeiul impulsurilor, ci în urma unei evaluări a dovezilor, comparând cu atenţie scriptura cu scriptura. Dacă ar fi renunţat la prejudecăţile lor şi ar fi comparat profeţia scrisă cu faptele ce caracterizau viaţa lui Isus, iudeii ar fi descoperit armonia frumoasă care exista între declaraţiile profetice şi împlinirea lor în viaţa şi lucrarea de slujire ale umilului Galilean. – DA 458 (1898)

Mintea disciplinată are o mai mare putere de memorare. – Obiceiul neglijenţei trebuie învins în mod categoric. Mulţi cred că uitarea constituie o scuză suficientă pentru greşelile lor. Dar nu deţin ei, asemenea tuturor celorlalţi, aceleaşi însuşiri ale intelectului? Prin urmare, aceşti oameni au nevoie să-şi disciplineze mintea, astfel încât să fie capabili să memoreze. Uitarea şi neglijenţa sunt păcate. Dacă vă formaţi obiceiul de a fi neglijenţi, este posibil să ajungeţi să vă neglijaţi chiar şi mântuirea sufletului vostru şi să descoperiţi, în cele din urmă, că sunteţi nepregătiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. – COL 358, 359 (1900)

Mintea se adaptează la preocupările familiare. – Există o lege a minţii, şi anume că aceasta se dezvoltă sau se limitează în raport cu dimensiunea preocupărilor cu care se familiarizează. Dacă nu sunt angajate într-o activitate perseverentă şi serioasă de cercetare a adevărului, capacităţile intelectuale se vor diminua în mod sigur şi îşi vor pierde abilitatea de a înţelege semnificaţiile profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu. – RH, 17 iulie 1888. (FE 127)

Mintea se adaptează la lucrurile asupra cărora stăruie. – Există o lege a minţii, şi anume că aceasta se adaptează treptat la subiectele asupra cărora este obişnuită să mediteze. Dacă este preocupată numai cu lucruri lipsite de valoare, ea va deveni slabă şi incapabilă. Dacă nu este niciodată solicitată să se ocupe de probleme serioase, după un timp, îşi va pierde aproape în întregime orice capacitate de dezvoltare.
Din punct de vedere al influenţei educative, Biblia este fără rival. În Cuvântul lui Dumnezeu, mintea descoperă subiecte care inspiră gândirea cea mai profundă şi trezesc aspiraţiile cele mai înalte. Biblia este cartea cea mai instructivă pe care au avut-o vreodată oamenii. Fântânile adevărului oferă învăţături mereu actuale, iar mâna divină a păstrat acest adevăr în toată puritatea lui, de-a lungul veacurilor…
În Biblie, sunt descoperite datoriile fundamentale şi destinul omului. Vălul care separă vizibilul de invizibil este dat la o parte, iar noi privim conflictul puterilor antagoniste ale binelui şi răului, de la prima apariţie a păcatului şi până la triumful final al neprihănirii şi adevărului; toate acestea constituie revelaţia caracterului lui Dumnezeu. În contemplarea umilă şi plină de respect a adevărurilor prezentate în Cuvântul Lui, cercetătorul este adus în comuniune cu mintea infinită. Un asemenea studiu nu numai că va înnobila şi curăţi caracterul, dar, în acelaşi timp, va dezvolta capacităţile intelectuale şi le va conferi noi puteri. – PP 596-599 (1890)

Privind, suntem schimbaţi. – Privind, suntem schimbaţi. Aceasta este o lege care funcţionează atât în domeniul intelectual, cât şi în domeniul moral. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se îngăduie să mediteze. Ea devine asemenea lucrurilor pe care este obişnuită să le iubească şi să le respecte. Omul nu se va ridica niciodată mai presus de propriul său statut al curăţiei, sfinţeniei sau adevărului. Dacă idealul său derivă din propriul lui sine, nu va ajunge niciodată mai sus, ci mai degrabă se va degrada încetul cu încetul, ajungând din ce în ce mai decăzut. Numai harul lui Dumnezeu are puterea de a înălţa omul. Dacă este lăsat singur, cursul vieţii omului va coborî în mod inevitabil pe treptele decăderii. – GC 555 (1888)

Legea substituirii dorinţei. – Lipsa hotărârii şi a deciziilor ferme produce un mare rău. Am cunoscut părinţi care le spuneau copiilor: Nu poţi primi cutare sau cutare lucru; iar apoi, reveneau, gândindu-se că poate au fost prea stricţi, şi le ofereau copiilor tocmai lucrul pe care, la început, li l-au refuzat. O astfel de atitudine aduce un prejudiciu ale cărui urmări durează până la sfârşitul vieţii. Există o lege a minţii – o lege care nu trebuie uitată – şi anume că, dacă un obiect dorit este refuzat atât de ferm, încât dispare orice speranţă de a-l obţine, mintea va înceta să-l dorească şi se va ocupa de alte obiective. Dar, atâta timp cât mai există încă o speranţă de a obţine obiectul dorit, se vor face toate eforturile pentru a-l dobândi. – ST, 9 februarie 1882. (CG 283, 284)

Convingerile caută exprimare. – Există o lege stabilită de Dumnezeu, şi anume că oricine crede adevărul aşa cum este el în Isus îl va face cunoscut. Ideile şi convingerile unei persoane caută exprimare. Oricine împărtăşeşte necredinţa şi spiritul de critică, oricine se consideră capabil să judece lucrarea Duhului Sfânt va răspândi în jurul său acest spirit. Dorinţa criticilor de a se face auziţi şi simţiţi stă în firea necredinţei şi a împotrivirii faţă de harul lui Dumnezeu. Mintea care este motivată de asemenea idei se va lupta întotdeauna să se remarce şi să câştige adepţi. Toţi cei care se află de partea unui apostaziat se vor molipsi de spiritul lui şi de dorinţa de a le împărtăşi altora opiniile şi rezultatele cercetărilor lor personale, precum şi simţămintele care îi determină să acţioneze. Din acest motiv, reprimarea principiilor care ne motivează la acţiune nu este un lucru uşor. – SpT Seria A, Nr. 6, p 39, 6 iulie 1896. (TM 290, 291)

Exprimarea întăreşte ideile şi simţămintele. – Ideile şi simţămintele noastre sunt încurajate şi intensificate pe măsură ce le exprimăm. Aceasta este o lege naturală. Cuvintele transmit idei, dar la fel de adevărat este şi faptul că ideile se nasc din cuvinte. Cu cât ne mărturisim mai mult credinţa, cu cât ne bucurăm mai mult de binecuvântările pe care ştim că le avem – marea iubire şi harul din partea lui Dumnezeu –, cu atât vom avea mai multă credinţă şi o bucurie mai mare. Nici o limbă nu poate exprima şi nici o minte limitată nu poate concepe binecuvântarea care rezultă din aprecierea bunătăţii şi a iubirii lui Dumnezeu. Chiar şi aici, pe pământ, bucuria noastră poate ajunge asemenea unei fântâni care nu seacă niciodată, deoarece este alimentată de izvorul ce se revarsă de la tronul lui Dumnezeu. – MH 251-253 (1905)
Mintea deţine capacitatea de a alege. – Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a alege, iar nouă ne revine obligaţia de a o exercita. Noi nu ne putem schimba inimile şi nu ne putem controla gândurile, impulsurile şi sentimentele. Noi nu ne putem curăţi singuri şi nu suntem capabili să-I slujim lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim, putem să-I încredinţăm Lui voinţa noastră; iar El va lucra apoi în noi voinţa şi înfăptuirea după cum doreşte. Astfel, întreaga noastră fire va fi supusă conducerii lui Hristos. – MH 176 (1905)

Ispititorul nu ne poate obliga niciodată să facem răul. El nu poate stăpâni mintea decât dacă este încredinţată conducerii lui. Înainte ca Satana să-şi poată exercita puterea asupra noastră, credinţa noastră trebuie să slăbească, îngăduindu-ne să ne desprindem de Domnul Hristos. Dar fiecare dorinţă păcătoasă pe care o nutrim îi îngăduie lui Satana să facă un pas înainte pe terenul inimii. Fiecare punct în care eşuăm în atingerea standardului divin este o uşă deschisă, prin care el poate pătrunde pentru a ne ispiti şi pentru a ne distruge. Fiecare înfrângere pe care o suferim şi fiecare greşeală îi oferă ocazia de a lansa reproşuri la adresa lui Hristos. – DA 125 (1898)

Omul este un agent moral liber. – Pentru a instiga la răzvrătire neamul omenesc decăzut, el [Satana] Îl prezintă pe Dumnezeu ca nedrept, pentru că a permis ca omul să încalce Legea Sa. Ispititorul iscusit spune: „De ce a îngăduit Dumnezeu ca omul să fie ispitit, să păcătuiască şi să ajungă la nenorocire şi moarte?”…
Mii de oameni din zilele noastre dau glas aceleiaşi nemulţumiri răzvrătite împotriva lui Dumnezeu. Ei nu înţeleg că a-l priva pe om de libertatea de a alege ar însemna a-i răpi prerogativele care îl aşază în rândul fiinţelor inteligente, transformându-l într-un simplu robot. Dumnezeu nu a intenţionat să exercite presiuni asupra voinţei. Omul a fost creat ca agent moral liber. Asemenea locuitorilor altor lumi, el trebuia să treacă testul ascultării; dar nu a fost niciodată pus într-o situaţie în care neascultarea să devină o necesitate. Omul nu este niciodată supus vreunei ispite sau încercări căreia să nu-i poată rezista. Dumnezeu a prevăzut absolut toate resursele care erau necesare, aşa încât omul să nu fie niciodată învins în conflictul cu Satana. – PP 331, 332 (1890)
Prezentul influenţează deciziile viitoare. – Întregul vostru viitor va fi influenţat, spre bine sau spre rău, prin deciziile pe care le luaţi în prezent. – Lt 41, 1891

Importanţa simţământului valorii personale. – Dumnezeu nu a prevăzut niciodată ca vreo minte omenească să se afle sub conducerea totală a unei alte minţi… Aceia care îşi propun să-i educe pe copii în aşa fel, încât aceştia să vadă şi să simtă puterea pe care o au în ei înşişi şi în virtutea căreia pot deveni femei şi bărbaţi principiali şi capabili să ocupe orice poziţie în viaţă, sunt educatorii cei mai folositori şi cei mai plini de succes. Este posibil ca munca lor să nu se bucure de aprecierea celor care sunt nişte observatori ignoranţi şi este posibil ca lucrarea lor să nu fie considerată la fel de eficientă şi valoroasă ca aceea a profesorilor care ţin mintea şi voinţa elevilor lor sub o autoritate absolută; dar viitorul copiilor va demonstra roadele unui program de educaţie mai bun. – 3T 134 (1872)

Mintea nedisciplinată îşi pierde puterea. – Capacităţile trebuie dezvoltate la maximum; ele trebuie să fie fortificate şi înnobilate prin cugetare asupra adevărurilor spirituale. Dacă minţii i se permite să vagabondeze, oprindu-se asupra lucrurilor lipsite de valoare, ea devine slabă, frivolă şi lipsită de putere spirituală. Aceasta este o lege naturală invariabilă. – 5T 272 (1885)

Prejudecata împiedică iluminarea minţii. – Aceia care îngăduie ca prejudecata să le instige mintea împotriva primirii adevărului nu pot beneficia de iluminarea divină. Cu toate acestea, când este prezentată o concepţie inspirată din Scriptură, mulţi nu se întreabă: „Este adevărată? Este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu?” Ci: „Cine este cel care susţine această idee?” Iar dacă ideea nu provine dintr-o sursă care să le convină, ei nu o acceptă. Aceşti oameni sunt atât de mulţumiţi de propriile lor idei, încât nu vor cerceta dovezile Scripturii cu dorinţa de a învăţa, ci vor refuza să fie interesaţi pur şi simplu, datorită propriilor lor prejudecăţi. – GW 125, 126 (1893). (TM 105, 106)

Fericirea depinde de armonia deplină cu legile lui Dumnezeu. – Deoarece legea iubirii este temelia guvernării lui Dumnezeu, fericirea tuturor fiinţelor create depinde de armonia deplină a acestora cu marile principii ale neprihănirii. Dumnezeu aşteaptă din partea tuturor creaturilor Sale o slujire motivată de iubire – o închinare izvorâtă dintr-o apreciere inteligentă a caracterului Său. El nu simte nici o plăcere de pe urma unei decizii impuse, ci garantează libertatea alegerii tuturor fiinţelor, pentru ca ele să-I poată sluji de bunăvoie. – CG 493 (1888)

45

Individualitatea

Individualitatea este o putere. – Fiecare fiinţă umană, creată după chipul lui Dumnezeu, este înzestrată cu o putere asemănătoare puterii Creatorului – individualitatea, capacitatea de a gândi şi de a înfăptui. Cei care dezvoltă această putere sunt oameni care poartă responsabilităţi, care preiau conducerea întreprinderilor şi influenţează caractere. – Ed 17 (1903)

Fiecare om are o individualitate distinctă. – Evanghelia li se adresează oamenilor în mod individual. Fiecare fiinţă umană are un suflet care fie va fi pierdut, fie va fi mântuit. Fiecare posedă o individualitate aparte şi diferită de a celorlalţi. Omul trebuie să se convingă, să se convertească şi să împlinească voia lui Dumnezeu în mod personal. El trebuie să exercite propria sa capacitate de a alege. Nimeni nu poate realiza această lucrare prin intermediari. Nimeni nu poate prelua individualitatea altuia. Fiecare trebuie să I se supună lui Dumnezeu prin acţiunea sa proprie, experimentând taina evlaviei. – MS 28, 1898

Unitate în diversitate. – Planul lui Dumnezeu presupune existenţa unităţii în diversitate. Nimeni nu poate constitui un criteriu pentru ceilalţi. Responsabilităţile noastre diferite sunt proporţionale cu abilităţile noastre. Am fost învăţată în mod special că Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu însuşiri diferite şi apoi îi aşază în poziţia în care pot îndeplini acea lucrare pentru care au fost pregătiţi. Fiecare lucrător este menit să le acorde tovarăşilor lui acelaşi respect pe care el însuşi doreşte să-l primească din partea lor. – Lt 111, 1903

Minţile oamenilor sunt diferite. – De ce avem nevoie de un Matei, de un Marcu, de un Luca, de un Ioan, de un Pavel şi de toţi ceilalţi scriitori care şi-au adus mărturia cu privire la viaţa Mântuitorului din timpul slujirii Sale pe pământ? De ce nu ar fi putut exista un raport complet, scris de către un singur ucenic, pentru ca noi să beneficiem de o descriere cursivă a vieţii şi lucrării lui Hristos?
Evangheliile diferă şi totuşi conţinutul lor se întregeşte într-un raport armonios. Un scriitor evidenţiază anumite aspecte pe care altul le ignoră. Dacă aceste aspecte sunt esenţiale, de ce nu au fost menţionate de toţi scriitorii? Deoarece minţile oamenilor diferă şi nu înţeleg lucrurile exact în acelaşi fel. Unele adevăruri exercită o influenţă mai puternică asupra minţii unei anumite categorii de oameni. Altele se adresează altei categorii. Pentru unii, anumite aspecte par a fi mult mai importante decât pentru alţii. Acelaşi principiu se aplică şi în situaţia vorbitorilor. Unii insistă asupra unor idei pe care alţii le parcurg mai rapid sau pe care nu le menţionează deloc. Astfel, adevărul este prezentat mai clar atunci când există mai mulţi scriitori, în locul unuia singur. – MS 87, 1907

Individualitatea nu trebuie nimicită. – Dumnezeu nu doreşte ca individualitatea noastră să fie nimicită; El nu a prevăzut ca înclinaţiile şi preferinţele a două persoane să fie identice. Fiecare are anumite însuşiri aparte, iar acestea nu trebuie distruse, ci educate şi modelate după chipul lui Hristos. Domnul transformă aptitudinile şi însuşirile noastre naturale în mijloace folositoare. În cultivarea capacităţilor primite din partea lui Dumnezeu, talentele şi aptitudinile se vor dezvolta, dacă omul înţelege faptul că toate acestea nu i-au fost dăruite pentru satisfacerea dorinţelor lui egoiste, … ci spre slava lui Dumnezeu şi pentru binele semenilor. – Lt 20, 1894. (HC 90)

Fiecare copil are propria individualitate. – Copilul poate fi disciplinat în aşa fel, încât să ajungă asemenea unui animal, fără voinţă personală şi cu o individualitate care se pierde în individualitatea profesorului lui… Atât cât este posibil, fiecare copil trebuie să fie educat în aşa fel, încât să aibă încredere în sine. Prin exercitarea diferitelor lui aptitudini, el va învăţa care sunt aspectele în care este bine înzestrat şi care sunt aspectele deficitare. Un educator înţelept va acorda o atenţie deosebită dezvoltării trăsăturilor deficitare, pentru ca, astfel, copilul să poată dobândi un caracter armonios şi echilibrat. – RH, 10 ianuarie 1882. (FE 57)

Căsătoria nu distruge individualitatea. – Nici soţul, nici soţia nu trebuie să încerce să exercite un control arbitrar asupra celuilalt. Nu încerca să îl determini pe celălalt să cedeze dorinţelor tale. Dacă vei proceda astfel, vei pierde dragostea partenerului tău. Fii bun, răbdător şi îndelung răbdător, amabil şi curtenitor. Prin harul lui Dumnezeu, poţi avea succes în dorinţa de a-ţi face fericit tovarăşul de viaţă, aşa cum ai făgăduit când ai rostit legământul căsătoriei. – MH 361 (1905)

Soţul şi soţia trebuie să-şi păstreze individualitatea (sfat adresat unor tineri căsătoriţi). – În legătura care v-a unit pentru întreaga viaţă, dorinţele fiecăruia trebuie să fie dedicate fericirii celuilalt. Fiecare este menit să slujească fericirii celuilalt. Aceasta este voinţa lui Dumnezeu cu privire la voi.
Dar, cu toate că aţi devenit una, individualitatea nici unuia dintre voi nu trebuie să fie absorbită de individualitatea celuilalt. Dumnezeu este proprietarul fiinţei voastre. El este Acela pe care să-L întrebaţi: Ce este bine? Ce este rău? Cum aş putea împlini cât mai bine scopul pentru care am fost creat? „Nu ştiţi că… voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6,19.20).
Dragostea voastră pentru ceea ce este omenesc trebuie să fie subordonată iubirii faţă de Dumnezeu. Torentul bogat al simţămintelor voastre trebuie să curgă spre Acela care Şi-a dăruit viaţa pentru voi. Trăind pentru Dumnezeu, sufletul Îi consacră Lui cele mai bune şi mai înalte sentimente. Se revarsă valul iubirii voastre spre Acela care a murit pentru voi? Dacă este aşa, dragostea voastră unul pentru celălalt va fi secundară în raport cu iubirea manifestată faţă de lucrurile cereşti. – 7T 45, 46 (1902)

Noi avem o individualitate particulară, iar individualitatea soţiei nu trebuie să fie absorbită niciodată de individualitatea soţului ei. – MS 12, 1895
Consacrarea înfrumuseţează individualitatea. – O viaţă consacrată în slujba lui Dumnezeu va dezvolta şi va înfrumuseţa individualitatea. Nici o persoană nu îşi poate pierde individualitatea prin absorbirea ei de către o altă persoană, ci fiecare dintre noi, asemenea viţei-de-vie, trebuie să fie altoit în mod personal în butucul originar, în care există unitate în diversitate. Marele Artizan nu a modelat două frunze identice în acelaşi copac; prin urmare, puterea Sa creatoare nu le conferă tuturor oamenilor minţi identice. Ei sunt creaţi pentru o viaţă care durează de-a lungul veacurilor nesfârşite, iar în această viaţă, va exista o unitate desăvârşită, în care toate minţile se vor completa reciproc; dar nu vor fi două persoane care să poarte acelaşi chip. – MS 116, 1898

Dumnezeu dă fiecăruia un rol specific. – Lucrurile din lumea naturală trebuie să fie înţelese în aşa fel, încât semnificaţia lor să aibă legătură cu creşterea în domeniul vieţii spirituale. Fiecărui om, Dumnezeu – şi nu omul – i-a oferit ceva de făcut. Aceasta este o lucrare individuală – formarea caracterului după asemănarea divină. Crinul nu trebuie să se forţeze să fie asemenea trandafirului. Modul în care se formează florile şi fructele este diferit, dar toate îşi au originea, atât de variată, în Dumnezeu. Toate Îi aparţin Lui. Astfel, este intenţia Sa ca nici măcar în cele mai importante aspecte oamenii să nu fie la fel. – MS 116, 1898

Respectul reciproc. – Fiecare dintre noi are o lucrare de făcut. Deşi este posibil să fim de naţionalităţi diferite, totuşi trebuie să fim una în Hristos. Dacă îngăduim ca particularităţile caracterului şi predispoziţiilor noastre personale să ne separe pe acest pământ, cum putem nutri speranţa că vom locui împreună în cer? Noi suntem chemaţi să împărtăşim dragostea şi respectul reciproc. Unitatea pentru care S-a rugat Hristos trebuie să se manifeste în relaţia noastră. Am fost cumpăraţi cu un preţ, iar datoria noastră este aceea de a-L slăvi pe Dumnezeu în trupurile şi în inimile noastre. – MS 20, 1905

Marea greşeală a copierii altora. – Acela care încearcă să copieze caracterul vreunei fiinţe umane va săvârşi o mare greşeală. Fiecare individ trebuie să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în mod personal, pentru a cultiva cu credincioşie şi loialitate talentele primite din partea Lui. „Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2,12.13). În tine lucrează Dumnezeu, frate, în tine; nu poate lucra în altul pentru tine. Tu ai nevoie de o experienţă personală cu El. Pentru că tu eşti cel ce va trăi bucuria mântuirii, nu altul. – MS 116, 1898

Fiecare minte are propriile ei calităţi. – Mă doare să văd lipsa de consideraţie cu care sunt trataţi unii bărbaţi pe care Domnul i-a folosit în lucrarea Sa şi pe care îi va folosi, de asemenea, în viitor. Dumnezeu interzice ca mintea unui om să fie condusă prin gândirea minţii unui alt om. Chiar dacă este posibil ca unii să considere că mintea cuiva este superioară altora, totuşi, fiecare minte îşi are propriile ei calităţi şi defecte particulare. Calităţile unuia vor suplini deficienţele altuia. Dar, dacă toţi poartă în inimă dorinţa de a realiza aceeaşi lucrare şi dacă sunt încurajaţi să nu privească la oameni, ci la Dumnezeu, pentru a înţelege care este datoria ce le revine, prin călăuzirea Duhului Sfânt, vor progresa şi vor lucra în unitate cu fraţii lor. Ei îşi vor suplini reciproc lipsurile. – Lt 80, 1897

A nu modela mintea altora. – Dumnezeu i-a încredinţat fiecărui om o responsabilitate individuală: „duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”. Nimeni nu este chemat să înfăptuiască mântuirea altuia. El nu trebuie să devină copia nici unei alte minţi. Fiecărui om i se cere să acţioneze în raport cu abilităţile pe care Dumnezeu i le-a oferit în mod personal. Nici o persoană, indiferent de experienţa pe care o are, indiferent de poziţia pe care o ocupă, nu trebuie să creadă că realizează vreo lucrare minunată prin faptul că influenţează mintea vreunei alte persoane, încercând să o determine să urmeze modelul propriei sale minţi şi indicându-i simţămintele pe care ar trebui să le trăiască. Această greşeală a fost repetată de multe ori în detrimentul fiinţelor omeneşti. – MS 116, 1898

A nu fi umbra altora.* – Oh, cât de mulţi lucrători au nevoie să fie schimbaţi şi modelaţi de spiritul lui Hristos, asemenea lutului modelat în mâinile olarului! Când vor fi animaţi de acest spirit, nu va mai exista în mijlocul lor o atmosferă de neînţelegere; nimeni nu va mai fi atât de îngust în gândire, încât să vrea ca totul să se îndeplinească după propriile lui concepţii şi în conformitate cu propriile lui idei; nu vor mai exista simţăminte de discordie între el şi colaboratorii lui care nu reuşesc să atingă standardul său personal. Domnul doreşte ca nici unul dintre copiii Lui să nu fie umbra altora; ci vrea ca fiecare să fie el însuşi, sfinţit, înnobilat şi educat prin imitarea vieţii şi caracterului Marelui nostru Model. Spiritul îngust, limitat, închistat şi exclusivist, care pretinde ca totul să se desfăşoare după tiparul gândirii cuiva, a fost dintotdeauna un blestem pentru cauza lui Dumnezeu şi va fi astfel, ori de câte ori va fi tolerat. – RH, 13 aprilie 1886

Nimeni să nu-şi abandoneze propria gândire. – Dumnezeu îngăduie ca fiecare fiinţă umană să-şi manifeste propria individualitate. El nu doreşte ca vreun om să-şi abandoneze gândirea şi să se lase condus de altcineva. Cei care vor ca mintea şi caracterul lor să fie schimbat nu trebuie să privească la oameni, ci la Exemplul divin. Dumnezeu vă invită „să aveţi în voi gândul acesta, care era în Hristos Isus”. Prin convertire şi transformare, în minte este întipărit gândul lui Hristos. Fiecare om va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei credinţe personale şi în virtutea unei experienţe personale, conştient fiind de faptul că Hristos, nădejdea slavei, a luat chip în el însuşi. A imita exemplul vreunei alte persoane – chiar şi al uneia pe care noi am putea să o considerăm aproape desăvârşită din punct de vedere al caracterului – ar însemna să ne punem încrederea într-o fiinţă umană cu defecte, care nu este în stare să ne ofere nici măcar o iotă sau o frântură de desăvârşire. – ST, 3 septembrie 1902

Îndemnul de a avea o personalitate puternică. – Faptul că fratele şi sora__ şi de asemenea fratele şi sora__ au personalităţi puternice este bun. Fiecare trebuie să-şi păstreze propria lui individualitate. Fiecare trebuie să cultive o individualitate care nu se va lăsa absorbită de individualitatea altora. Nici o fiinţă umană nu este menită să devină umbra alteia. Slujitorii lui Dumnezeu sunt chemaţi să lucreze împreună într-o unitate în care minţile se completează reciproc. – Lt 44, 1903

Standardele individuale. – Nimeni nu poate ajunge la maturitate spirituală în locul altuia. Fiecare om trebuie să atingă propriul lui standard individual. Dezvoltarea fiecăruia trebuie să se realizeze sub călăuzirea directă a lui Dumnezeu. – MS 116, 1898

Nici o altă fiinţă umană nu poate pătrunde pe deplin în viaţa noastră interioară. – Privită din perspectivă omenească, viaţa este pentru toţi oamenii o cale neumblată. Este o cale pe care, dacă ne gândim la experienţele noastre profunde, fiecare dintre noi păşeşte singur. Nici o altă fiinţă umană nu poate pătrunde pe deplin în viaţa noastră interioară. Pornim în această călătorie de mici copii, iar mai devreme sau mai târziu, fiecare va decide singur în problemele vieţii, pentru veşnicie. Prin urmare, cât de stăruitor trebuie să fie efortul nostru de a orienta încrederea copiilor spre Acela care este o Călăuză şi un Ajutor sigur! – Ed 255 (1903)

Caracterul este personal. – Caracterul este personal. Fiecare dintre noi are o lucrare de realizat, atât pentru prezent, cât şi pentru veşnicie. Dumnezeu detestă indiferenţa cu privire la formarea caracterului. – Lt 223, 1903

Recunoaşterea drepturilor omului. – Una dintre aplicaţiile cele mai profunde ale acestor principii [referitoare la responsabilităţile personale], care presupun recunoaşterea de către om a propriilor lui drepturi, exercitarea stăpânirii asupra propriei sale minţi şi datoria administrării propriilor lui talente, este dreptul fiecărui om de a primi şi de a oferi altora, după propria sa voinţă, roadele muncii sale. Instituţiile noastre vor fi puternice şi influente numai dacă vor respecta aceste principii în toate relaţiile cu semenii, acordând atenţia cuvenită îndrumărilor Cuvântului lui Dumnezeu. – 7T 180 (1902)

Dependenţa de Hristos. – Fiecare om îşi are propria sa individualitate. Fiecare suflet trebuie să trăiască într-o comuniune neîncetată cu Hristos; pentru că Domnul spune: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Principiile Sale trebuie să devină principiile noastre; deoarece ele constituie adevărul veşnic, proclamat în neprihănire, bunătate, milă şi iubire. – Lt 21, 1901

Păstrarea individualităţii în experienţa creştină. – Îndrumaţi fiecare suflet să se sprijine cu încredere pe braţul puterii infinite. În experienţa creştină, fiecare om trebuie să-şi păstreze individualitatea, deoarece nimeni nu poate fi scutit de propria sa responsabilitate. Fiecare suflet îşi are propriile lui bătălii de purtat şi, în anumite privinţe, trebuie să dezvolte propria lui experienţă creştină, independent de alte suflete. Fiecare are de primit, din partea lui Dumnezeu, lecţii pe care nici un alt suflet nu le poate învăţa în locul lui. – MS 6, 1889


46

Relaţii interumane*

Legea dependenţei reciproce. – Noi suntem, cu toţii, firele împletite în marea ţesătură a umanităţii şi tot ceea ce înfăptuim pentru binele celorlalţi, se va reflecta în binecuvântările ce se vor revărsa asupra noastră înşine. Legea dependenţei reciproce este activă în toate sferele societăţii. – PP 534, 535 (1890)

Fiinţele omeneşti au nevoie unele de altele. – În planul lui Dumnezeu, fiinţele omeneşti au fost create astfel, încât să aibă nevoie unele de altele. Ce lucrare binecuvântată s-ar realiza, dacă toţi oamenii ar face tot ceea ce le stă în putinţă pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutorul lor, în simpatie şi dragoste. Fiecare este înzestrat de Dumnezeu cu propriile lui talente. Noi suntem chemaţi să folosim aceste talente pentru a ne sprijini semenii în umblarea pe calea cea strâmtă. În această lucrare, fiecare dintre noi este dependent de ceilalţi şi toţi, laolaltă, depindem de Hristos. Talentele noastre se perfecţionează şi se dezvoltă numai prin îndeplinirea unei slujiri lipsite de egoism. – Lt 115, 1903. (HC 182)

Cel care îi ajută pe alţii se ajută pe sine. – Mulţi oameni se află în întuneric. Ei şi-au pierdut orientarea şi nu ştiu în ce direcţie să meargă. Cei care sunt derutaţi de dificultăţi să caute pe alţii, la fel de dezorientaţi, şi să le adreseze cuvinte de încurajare şi speranţă. Dacă încep să realizeze această lucrare, lumina cerului le va descoperi calea pe care trebuie să o urmeze. Ei vor fi mângâiaţi tocmai prin cuvintele de mângâiere pe care le rostesc pentru cei împovăraţi de necazuri. Cei care îi ajută pe alţii se vor ajuta pe ei înşişi să învingă propriile dificultăţi. Bucuria va lua locul tristeţii şi amărăciunii. Inima, umplută de Duhul lui Dumnezeu, le va transmite căldură tuturor fiinţelor aflate în preajmă. Nici unul dintre aceia care procedează în felul acesta nu va mai continua să rămână în întuneric; deoarece „întunericul” lor se va lumina „ca lumina zilei, la amiază”. – MS 116, 1902. (4BC 1151)

Influenţa noastră permanentă. – Relaţia în care ne aflăm cu semenii noştri are implicaţii deosebit de solemne. Influenţa noastră contribuie fără încetare fie la pierderea, fie la salvarea sufletelor lor. Noi sau conlucrăm cu Hristos, sau Îi suntem împotrivă. Dacă nu dorim să-i abatem pe alţii de la calea cea bună, trebuie să păşim cu umilinţă şi să lăsăm înapoi urme corecte.
Fiecare gând, fiecare cuvânt şi fiecare faptă trebuie să păstreze caracterul celei mai stricte moralităţi. Să ne aducem aminte că Dumnezeu vede păcatele noastre ascunse. Chiar şi cel mai bun dintre oameni este tulburat de gânduri şi simţăminte care îi sunt sugerate de Satana; dar, dacă nu se lasă absorbit de ele, dacă le respinge cu oroare, sufletul lui nu este contaminat de vinovăţie şi nimeni nu va fi afectat de influenţa lor. Oh, dacă fiecare ar deveni o mireasmă de viaţă spre viaţă pentru aceia care se află în preajmă! – RH, 27 martie 1888

Efectele imprevizibile ale influenţei noastre. – Noi nu vom şti niciodată, până la judecată, care a fost influenţa unui comportament amabil şi curtenitor asupra celor nestatornici, impulsivi şi lipsiţi de demnitate. Dacă, atunci când se manifestă provocator şi nedrept faţă de voi, vă purtaţi cu aceşti oameni aşa cum v-aţi purta cu o persoană nevinovată şi dacă îi trataţi cu bunătate, chiar dacă o faceţi cu preţul suferinţei, atunci v-aţi îndeplinit datoria de creştin; iar ei vor fi surprinşi, ruşinaţi şi îşi vor înţelege greşeala şi egoismul, mai bine decât dacă le-aţi fi prezentat în mod deschis caracterul nedorit al faptelor lor sau dacă i-aţi fi mustrat. – Lt 20, 1892. (MM 209, 210)

Lipsa amabilităţii şi influenţa acesteia. – Mulţi au calităţi pe care le ţin ascunse şi, în loc să atragă sufletele la Hristos, le resping. Dacă ar putea înţelege influenţa gesturilor lor nepoliticoase asupra celor necredincioşi şi cât de ofensator este un asemenea comportament în ochii lui Dumnezeu, aceste persoane şi-ar schimba radical obiceiurile, deoarece lipsa amabilităţii este una dintre cele mai mari piedici în calea salvării păcătoşilor. Creştinii egoişti, nemulţumiţi şi trişti sunt o piedică în calea păcătoşilor care, privind la ei, nu mai doresc să vină la Hristos. – RH, 1 septembrie 1885. (HC 229)

Fiţi atrăgători şi uşor abordabili. – Comportaţi-vă în aşa fel, încât Domnul Hristos să fie văzut în tot ceea ce înfăptuiţi, pentru ca toţi cei din jur să înţeleagă faptul că voi sunteţi nişte epistole vii ale lui Isus… Fiţi atrăgători şi uşor abordabili. Trăiţi în aşa fel, încât viaţa voastră să câştige inimile tuturor celor cu care veniţi în contact. Noi realizăm în prezent mult prea puţin pentru a face ca adevărul să fie atrăgător pentru ceilalţi. – MS 6, 1889

Fiecare persoană exercită o influenţă. – Fiecare cuvânt pe care îl rostiţi, fiecare faptă pe care o îndepliniţi exercită asupra acelora care se află în legătură cu voi o influenţă fie spre bine, fie spre rău. Oh, cât de necesar este ca Hristos să locuiască în inimile voastre, astfel încât cuvintele voastre să fie cuvintele vieţii şi faptele voastre să fie roade ale iubirii. – RH, 12 iunie 1888

Responsabilitatea pentru influenţa pe care o exercităm. – Fiecare om este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru influenţa pe care o cultivă în suflet şi care se răsfrânge atât asupra lui însuşi, cât şi asupra celorlalţi. Dumnezeu îi somează pe tineri să fie conştienţi de modul în care îşi cultivă însuşirile minţii şi ale trupului şi să exercite cea mai strictă stăpânire de sine. Capacităţile lor se pot dezvolta numai dacă puterile lor sunt folosite în mod sârguincios şi inteligent pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele semenilor. – Lt 145, 1897

Înconjuraţi de atmosfera credinţei. – Pentru fiecare dintre noi, este de o importanţă vitală să cultivăm în suflet o atmosferă a credinţei. Prin atitudinea pe care o cultivăm în sufletul nostru, noi ne decidem, zi de zi, propriul destin veşnic. Fiecare este răspunzător în mod personal pentru influenţa pe care o răspândeşte în jur. Consecinţele cuvintelor şi ale faptelor pe care le săvârşim depăşesc limitele înţelegerii noastre.
Dumnezeu ar fi salvat cetatea Sodomei, dacă ar fi existat în ea zece oameni neprihăniţi. Dar cât de mare ar fi influenţa spre bine ce ar putea fi exercitată prin credincioşia unui întreg popor al lui Dumnezeu, dacă fiecare dintre cei care îşi însuşesc Numele lui Hristos ar fi îmbrăcat în neprihănire?
Dacă Dumnezeu a fost capabil să-i spună în mod exact lui Petru locul în care se afla sutaşul roman şi să-l conducă direct la acesta, cu siguranţă că El cunoaşte locurile în care trăim şi muncim noi, precum şi felul nostru de vieţuire. El ştie dacă noi deschidem calea Regelui ceresc, eliberând-o de toate obstacolele, pentru ca El să poată îndruma sufletele noastre înainte şi în sus, sau dacă, dimpotrivă, ne aşezăm în mod egoist în spatele unor baricade, ridicând obstacole în calea păcătoşilor şi împiedicându-i să găsească mântuirea sufletelor lor preţioase pentru care a murit Domnul Hristos. – Und MS 23

Tratarea diferitelor înclinaţii temperamentale. – Domnul doreşte ca noi să fim sfinţiţi. Deoarece suntem chemaţi să răspundem nevoilor unor persoane ce prezintă înclinaţii temperamentale diverse, este necesar să cunoaştem bine modalităţile de abordare a minţii omeneşti. Noi trebuie să ne rugăm lui Hristos să ne inspire cuvinte ce vor constitui o binecuvântare. Şi, în timp ce ne vom strădui să le acordăm ajutor altora, noi înşine vom fi binecuvântaţi. – MS 41, 1908

O lucrare deosebit de importantă. – Această activitate [de îndreptare a celor greşiţi] este cea mai frumoasă şi cea mai dificilă lucrare ce a fost îndeplinită vreodată de către fiinţele omeneşti. Ea necesită cea mai mare delicateţe şi tact, cea mai sensibilă receptivitate, o cunoaştere a naturii umane, credinţă, o răbdare cerească şi dispoziţia de a lucra, de a veghea şi de a aştepta. Nici o altă lucrare nu poate fi mai importantă decât aceasta. – Ed 292 (1903)

Activitatea delicată a lucrului cu mintea omenească. – A lucra cu mintea omenească constituie o activitate foarte delicată. Puteţi fi aspri şi inflexibili, dar nu veţi reuşi niciodată să sensibilizaţi inima; sau puteţi să vă apropiaţi cu blândeţe de sufletele împovărate şi, cu o atitudine plină de iubire, să le salvaţi de pe câmpul de luptă al lui Satana; nu să le duceţi acolo şi apoi să le lăsaţi singure, ca să devină jucăria ispitelor lui. – Lt 102, 1897

Fiecare trebuie să treacă prin încercările lui personale. – Noi nu ne putem permite să fim, în nici un fel, o pricină de poticnire pentru alţii. Fiecare trece prin propriile lui încercări şi ispite, iar noi trebuie să fim aproape, pentru a-l întări şi a-l ajuta pe cel ispitit. Misiunea noastră este aceea de a încuraja şi, dacă este posibil, de a ridica pe cel slab în credinţă. Rostind făgăduinţele lui Dumnezeu, uneori, putem îndepărta deznădejdea din mintea celor ce trec prin perioade dificile de criză. – MS 41, 1908

Sfat adresat unei soţii, cu privire la relaţiile cu semenii. – Sunt îndrumată de Domnul să îţi spun: „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea” (Luca 13,24). Domnul îţi cere să stai aproape de El. Să vorbeşti aşa cum ar vorbi El şi să acţionezi aşa cum ar acţiona El. Nu îngădui nimănui să îţi tulbure mintea şi să te determine să vorbeşti în mod necuvenit. Păstrează-ţi sufletul curat, iar gândurile, nobile şi sfinte. Nu rosti laude la adresa oamenilor, inspirându-le înălţarea de sine spre propriul lor rău, şi nu te grăbi să-i condamni pe cei despre care consideri că nu acţionează în mod înţelept. Poartă-te în aşa fel, încât toţi să vadă că Îl iubeşti pe Isus şi că ai încredere în El. Dovedeşte-i atât soţului tău, cât şi prietenilor tăi credincioşi şi necredincioşi că doreşti ca ei să înţeleagă frumuseţea adevărului. Dar nu manifesta acea teamă supărătoare care, adesea, distruge o lucrare bună. – Lt 145, 1900

Înţelegerea creştină. – Aceia care folosesc la maximum ocaziile şi privilegiile vieţii vor fi oameni cu adevărat talentaţi şi educaţi, nu doar din punct de vedere intelectual, ci şi din punct de vedere al manierelor şi comportamentului. Ei vor fi amabili, delicaţi, miloşi şi sensibili. Domnul mi-a descoperit că astfel de oameni doreşte în poporul Lui. Dumnezeu ne-a dăruit capacităţi pe care să le folosim, să le dezvoltăm şi să le perfecţionăm prin educaţie. Noi trebuie să gândim şi să observăm cu atenţie modul în care se manifestă relaţia dintre cauză şi efect. Dacă s-ar proceda astfel, ar exista o mai mare atenţie şi grijă la cuvintele rostite şi faptele săvârşite, pentru ca oamenii să poată împlini pe deplin planul urmărit de Dumnezeu prin crearea lor. – MS 59, 1897

Sinceritatea încurajează încrederea (sfat adresat unui medic). – Dacă ai fi manifestat mai multă sinceritate şi deschidere şi mai puţină discreţie, dacă ai fi încurajat mai multă încredere frăţească, dacă ar fi existat în tine mai puţin eu şi mai mult din spiritul lui Hristos, dacă ai fi avut o credinţă vie în Dumnezeu, norii care apasă asupra minţii tale, aduşi de Satana, ar fi fost acum risipiţi. – Lt 97, 1898

Reformatori, nu bigoţi. – Lucrul pe care trebuie să îl aveţi neîncetat în minte este că voi sunteţi reformatori, nu bigoţi. În relaţiile de afaceri cu necredincioşii, să nu vă comportaţi ca nişte oameni de nimic, demni de dispreţ, deoarece, dacă vă veţi pierde demnitatea, târguindu-vă pentru sume mici, în cele din urmă, veţi pierde sume mai mari. Ei vor spune despre voi: „Omul acela este un şmecher; dacă va putea, te va înşela, aşa că fii atent când tratezi cu el”.
Dar dacă într-o afacere cineva beneficiază de o mică favoare din partea ta, la rândul lui, se va purta la fel de binevoitor faţă de tine. Cine este îngust, limitat şi zgârcit va ajunge şi mai îngust, mai limitat şi mai zgârcit. Cei ce se poartă astfel nu înţeleg cât de respingători sunt în ochii celorlalţi; îndeosebi ai celor ce nu sunt de credinţa noastră; iar cauza preţioasă a adevărului este pătată de defectul acesta. – Lt 14, 1887. (Ev 90, 91)

Fiţi oneşti, direcţi şi concişi. ­– În afacerilor noastre, oricare ar fi ele, trebuie să fim întru totul oneşti, direcţi şi concişi. Noi nu ne putem permite să încălcăm nici una dintre poruncile lui Dumnezeu pentru vreun câştig lumesc. Cine suntem noi? Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni”. – MS 50, 1904
Onestitatea este esenţială. – Cea mai strictă onestitate trebuie să fie manifestată în toate detaliile vieţii. Lumea noastră nu este guvernată de aceste principii, deoarece Satana – înşelătorul, mincinosul şi asupritorul – este stăpân aici, iar supuşii lui îl urmează şi îi îndeplinesc planurile. Dar creştinii se află în slujba unui alt Stăpân, iar acţiunile lor trebuie să fie aprobate de Dumnezeu, fără a lua în considerare nici un avantaj egoist.
Abaterea de la o corectitudine absolută în domeniul afacerilor poate părea ceva lipsit de însemnătate în mintea unora, dar Mântuitorul nostru nu o consideră astfel. Cuvintele Lui cu privire la acest subiect sunt clare şi explicite: „Cel care este credincios în lucrurile mici, este credincios şi în lucrurile mari” (Luca 16,10). Dacă cineva îşi va prejudicia semenul într-o măsură cât de mică, o va face şi într-o măsură mai mare, atunci când va apărea ispita. O prezentare falsă a unui amănunt neînsemnat este considerată drept o lipsă de onestitate tot atât de mare ca şi o minciună privitoare la ceva important.
În lumea creştină din zilele noastre, frauda este practicată pe scară largă. Aceia care fac parte din poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu trebuie să demonstreze că sunt mai presus de asemenea lucruri. În viaţa celui ce pretinde a fi unul dintre credincioşii adevărului prezent, este interzisă orice practică necinstită care ar afecta relaţiile dintre semeni. Orice abatere de la integritate, oricât de mică, săvârşită de vreunul dintre copiii lui Dumnezeu, aduce un mare prejudiciu adevărului.
Poate că cineva nu are un aspect plăcut, poate că este deficitar în multe privinţe, dar, dacă are reputaţia de a fi o persoană cinstită, va fi respectat. O integritate fermă acoperă multe trăsături de caracter discutabile. Acela care este loial adevărului va câştiga încrederea tuturor oamenilor. Nu numai fraţii de credinţă vor avea încredere în el, ci şi necredincioşii vor fi nevoiţi să recunoască faptul că este un om de onoare. – Lt 3, 1878

O integritate nepătată este ca aurul curat. – Uneori, slujitorii lui Dumnezeu sunt în situaţia de a întreţine relaţii de afaceri cu cei lumeşti, dar atunci când vând sau cumpără, ei trebuie să fie conştienţi că ochiul lui Dumnezeu îi priveşte. Cântarele dereglate şi greutăţile false sunt o blasfemie la adresa Domnului. În orice tranzacţie financiară pe care o întreprinde, creştinul va fi exact ceea ce doreşte ca fraţii lui să creadă despre el. Comportamentul lui este călăuzit de principii fundamentale. El nu se eschivează, deoarece nu are nimic de ascuns.
Creştinul poate fi criticat, poate fi pus la încercare, dar integritatea sa nepătată va străluci ca aurul curat, deoarece cuvântul lui este demn de încredere. El nu este omul care să profite de pe urma semenilor, ci un prieten şi un binefăcător al tuturor. Iar semenii au încredere în sfaturile lui. Dacă este în situaţia de a angaja lucrători ca să-i culeagă recoltele, el nu le va reţine în mod fraudulos din banii greu câştigaţi. Dacă este în posesia unor sume de bani de care nu are nevoie imediat, el va veni în ajutorul fratelui său mai puţin norocos. El nu se străduieşte să-şi extindă proprietăţile sau să-şi umple buzunarele, exploatând situaţiile critice prin care trece semenul lui. Scopul vieţii lui este acela de a-şi ajuta şi binecuvânta aproapele.
Un om cu adevărat onest nu va profita niciodată de slăbiciunea de caracter sau de incompetenţa altuia pentru a-şi umple portmoneul, ci va încasa un preţ echitabil pentru ceea ce vinde. Dacă marfa vândută prezintă defecte, el le va declara în mod deschis fratelui sau semenului său, chiar dacă, procedând astfel, ar fi posibil să-şi prejudicieze propriile sale interese financiare. – Lt 3, 1878

A înţelege natura omenească – Acela care încearcă să schimbe natura umană trebuie mai întâi să o înţeleagă. Omul poate fi apropiat şi ajutat numai prin simpatie, încredere şi iubire. În această privinţă, Hristos S-a dovedit a fi Domnul învăţătorilor. Dintre toţi educatorii care au trăit vreodată pe pământ, El a fost singurul care a înţeles în mod absolut sufletul omenesc. – Ed 78 (1903)

În tratarea celor ce par a avea un caracter deosebit de fragil, există o adevărată ştiinţă. Dacă dorim să fim învăţătorii altora, este necesar ca mai întâi noi să învăţăm de la Hristos. Noi trebuie să fim oameni cu vederi largi, pentru a fi capabili să îndeplinim o lucrare medicală misionară veritabilă şi pentru a manifesta tact în relaţia cu mintea umană.
Aceia care au cel mai puţin nevoie de ajutor tind să beneficieze de cea mai mare atenţie din partea noastră. Trebuie să ne purtăm cu o deosebită înţelepciune cu cei care par să fie inconştienţi şi ignoranţi cu privire la situaţia în care se află. Unii nu înţeleg sfinţenia lucrării lui Dumnezeu. Cei lipsiţi de talent, ignoranţi şi nepăsători necesită o atenţie specială însoţită de rugăciune. În tratarea celor ce par neştiutori şi greşiţi, este nevoie de mult tact. Ei trebuie ajutaţi să devină utili în lucrarea Domnului, printr-un efort perseverent din partea noastră. Dacă vor fi abordaţi cu răbdare, amabilitate şi iubire, aceştia vor fi mult mai dispuşi să răspundă la apelurile noastre.
Domnul doreşte să cooperăm cu El în salvarea celor ineficienţi şi greşiţi, ajutându-i să-şi redobândească înţelepciunea şi curăţia de caracter. Această lucrare este la fel de importantă ca şi aceea de propovăduire a Evangheliei. Dumnezeu ne solicită să manifestăm un interes neobosit şi plin de răbdare pentru mântuirea celor ce au nevoie de educaţia divină. – Lt 20. 1892. (MM 209)

Nu discutaţi despre neajunsuri. – „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi copii ai lui Dumnezeu”. Cine îi numeşte astfel? Toate fiinţele cereşti inteligente. Prin urmare, nu încurajaţi nici un suflet ispitit să vă relateze neînţelegerile şi resentimentele personale faţă de vreun frate sau soră. Spuneţi-le că nu doriţi să auziţi reproşurile şi criticile lor rele, deoarece Călăuzitorul vostru v-a învăţat în Cuvântul Său că, dacă veţi înceta să stârniţi certurile şi dacă veţi deveni nişte împăciuitori, veţi fi binecuvântaţi. Spuneţi-le că voi doriţi cu ardoare să vă bucuraţi de această binecuvântare.
În Numele lui Hristos, vă rog, nu vorbiţi sau gândiţi răul. Fie ca Domnul să ne ajute nu numai să citim Biblia, ci şi să aplicăm învăţăturile ei. Omul care este credincios în lucrarea sa, care îmbină puterea cu amabilitatea şi dreptatea cu iubirea, aduce multă bucurie în ceruri. Dacă ne străduim în mod cât se poate de serios să fim buni şi să facem binele, vom primi cununa vieţii, care nu se veştejeşte. – MS 116, 1898

A lucra pentru şi în colaborare cu alţii. – Când lumina străluceşte în suflet, unii dintre aceia care par a fi cei mai adânc cufundaţi în păcat, vor deveni lucrători plini de succes pentru salvarea celor ce sunt la fel de păcătoşi cum au fost ei cândva. Prin credinţă în Domnul Hristos, unii se vor ridica în poziţii înalte ale slujirii şi vor fi însărcinaţi să poarte responsabilităţi importante în lucrarea de salvare a sufletelor. Ei îşi înţeleg propria slăbiciune şi îşi cunosc natura susceptibilă de cădere. Ei ştiu care este puterea păcatului şi a obiceiurilor rele. Ei sunt conştienţi de incapacitatea lor de a birui fără ajutorul lui Hristos şi strigătul lor neîncetat către El este: „Îţi încredinţez Ţie, Doamne, sufletul meu neajutorat”. – MH 179 (1905)

Amabilitatea. – Să nu încercăm să acţionăm bazându-ne pe noi înşine sau pe alţii, ci să cultivăm dependenţa de Duhul Sfânt. Purtaţi-vă cu amabilitate cu fiinţele omeneşti. Căutaţi să ajungeţi la sufletele împovărate, având inimile pline de spiritul blândeţii. Cuvintele voastre să fie îmbibate cu uleiul ceresc ce curge din cele două ramuri de măslin. Uleiul auriu trebuie să curgă în mod liber prin vase pregătite, pentru a ajunge la aceia care caută adevărul. Să ne amintim fără încetare că lucrarea se realizează „nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor”. – Lt 200, 1899


47

Igiena minţii*


Puterea intelectuală depinde de sănătatea fizică. – Sănătatea constituie o binecuvântare a cărei valoare nu este apreciată de mulţi; cu toate acestea, eficienţa noastră intelectuală şi puterea fizică depind într-o mare măsură de ea. În trupurile noastre se nasc pasiuni şi impulsuri şi, dacă dorim să ne folosim talentele cu maximă eficienţă, trebuie să ne păstrăm organismele în cea mai bună condiţie şi să exercităm asupra lor influenţa celei mai înalte spiritualităţi. Tot ce diminuează puterea fizică slăbeşte mintea şi o face mai puţin capabilă de a face deosebire între bine şi rău. – RH, 20 iunie 1912. (MYP 235)

Toate talentele pot fi cultivate. – Mulţi nu reuşesc să realizeze binele pe care l-ar putea înfăptui, deoarece îşi folosesc intelectul într-o singură direcţie şi neglijează acordarea unei atenţii mai serioase altor lucruri pentru care se consideră necorespunzători. Astfel, multe dintre talentele lor sunt nedezvoltate şi rămân în stare latentă, pentru că lucrările care le-ar pune în acţiune le sunt neplăcute. Toate capacităţile minţii trebuie să fie exercitate şi toate talentele trebuie să fie cultivate. Pentru ca mintea noastră să fie echilibrată, este necesar ca înţelegerea, judecata, memoria şi toate celelalte însuşiri ale intelectului să beneficieze de aceeaşi atenţie şi să fie dezvoltate în măsură egală. – 3T 32, 33 (1872)

Nu neglijaţi părţile slabe. – Exercitarea acelor aptitudini care sunt, în mod natural, mai pregnante, în detrimentul celor mai puţin dezvoltate şi care au nevoie de cultivare, este plăcută, dar nu eficientă. Aptitudinile deficitare au nevoie de o atenţie deosebită, pentru ca toate capacităţile intelectului să fie echilibrate şi să-şi poată îndeplini partea ce le revine, asemenea componentelor unei maşini bine reglate.
În lucrarea de cultivare a aptitudinilor, noi depindem de Dumnezeu. Creştinii sunt datori înaintea lui Dumnezeu să-şi cultive mintea în aşa fel, încât toate talentele lor să fie pe deplin dezvoltate. Dacă neglijăm această lucrare, talentele noastre nu-şi vor atinge niciodată scopul pentru care ne-au fost dăruite. Noi nu avem nici un drept să neglijăm vreuna dintre aptitudinile pe care ni le-a dat Dumnezeu.
Pretutindeni în ţară întâlnim oameni obsedaţi de câte o idee. Adesea, ei reduc totul la un singur subiect. Motivul căruia i se datorează acest fapt este că şi-au folosit o singură însuşire a minţii, în timp ce tuturor celorlalte li s-a îngăduit să rămână în stare latentă. Iar talentul care a fost exploatat în mod excesiv a ajuns epuizat şi bolnav, iar întreaga fiinţă s-a degradat. Dumnezeu nu a fost glorificat printr-un asemenea mod de viaţă. Dacă şi-ar fi exercitat toate aptitudinile în mod echilibrat, aceşti oameni ar fi beneficiat de o dezvoltare sănătoasă; ei nu şi-ar fi investit toate resursele în exercitarea unui singur talent şi, ca urmare, nici una dintre însuşirile lor nu ar fi ajuns la extenuare. – 3T 33, 34 (1872)

O ţintă stimulează mintea. – Voi ar trebui să aveţi un scop şi o ţintă în viaţă. Acolo unde nu există nici un scop, apare înclinaţia spre indolenţă; dar unde este urmărit un obiectiv suficient de important, toate puterile minţii sunt activate în mod spontan. Pentru a avea succes în viaţă, gândurile nu trebuie lăsate să rătăcească în preocupări lipsite de importanţă sau să se lase absorbite de plăcerea reveriilor, evitând asumarea responsabilităţilor, ci trebuie să fie orientate cu fermitate asupra unui scop bine definit. Făurirea castelelor de fum degradează mintea. – 2T 429 (1870)

Suprasolicitarea stomacului slăbeşte puterile intelectuale. – Copiii, în general, nu sunt educaţi cu privire la importanţa timpului pentru masă, a modului de alimentaţie şi a conţinutului hranei pe care o consumă. Deoarece li se permite să-şi satisfacă poftele ori de câte ori doresc, mâncând prăjituri, pâine cu unt, plăcinte şi dulciuri, aproape în mod regulat, ei devin gurmanzi şi suferă de tulburări digestive. Tratate ca nişte mori care macină fără încetare, organele lor digestive ajung slăbite, iar energiile vitale, care ar fi trebuit să susţină activitatea creierului, sunt reorientate spre stomacul suprasolicitat. Ca urmare, puterile intelectului sunt slăbite. Stimularea nenaturală şi risipirea energiilor vitale îi fac să devină nervoşi, nerăbdători, nestăpâniţi, răutăcioşi şi iritabili. – HR, mai 1877. (CD 181)

Dezvoltarea este rezultatul efortului. – Copiii trebuie să fie învăţaţi să-şi dezvolte atât capacităţile intelectuale, cât şi puterea fizică pe care le deţin; iar dezvoltarea este rezultatul efortului. – ST, 9 februarie 1882 (CG 206)

Legi imuabile. – Obiceiurile corecte de viaţă promovează superioritatea intelectuală. Puterea minţii, vigoarea trupului şi longevitatea depind de anumite legi imuabile. – CTBH 28, 1890. (CD 29)

Mintea se întăreşte ca rezultat al unui tratament corect. – Oamenii care deţin poziţii de răspundere au de luat, în fiecare zi, decizii ale căror rezultate sunt de mare importanţă. Adesea trebuie să gândească rapid, iar aceasta nu poate fi realizat cu succes decât de aceia care practică o cumpătare strictă. Sub influenţa unui tratament corect al puterilor fizice şi intelectuale, mintea se întăreşte. Dacă efortul nu este exagerat, fiecare nouă solicitare este întâmpinată cu o nouă vigoare.
Dar, adesea, lucrarea celor care trebuie să alcătuiască planuri importante şi să ia decizii majore este afectată de relele produse de o alimentaţie necorespunzătoare. Un stomac tulburat generează o gândire dezordonată şi o stare sufletească de nesiguranţă. De multe ori, un plan care ar fi trebuit să constituie o binecuvântare pentru lume a fost ignorat şi au fost luate numeroase decizii nedrepte, constrângătoare şi chiar crude, ca rezultat al stării de boală cauzate de obiceiurile alimentare greşite. – MH 309, 310 (1905)

Evitarea suprasolicitării. – Am auzit despre lucrători a căror sănătate s-a prăbuşit sub povara pe care o purtau. Aceasta nu ar fi trebuit să se întâmple. Dumnezeu doreşte ca noi să ne aducem aminte că suntem nişte fiinţe muritoare. Nu trebuie să ne angajăm într-o activitate care depăşeşte capacităţile noastre. Nu trebuie să luăm asupra noastră poveri atât de mari, încât puterile intelectuale şi fizice să ajungă la epuizare. Este nevoie de mai mulţi lucrători, pentru ca unele responsabilităţi să poată fi preluate de la aceia care sunt atât de greu împovăraţi în prezent. – RH, 28 aprilie 1904. (Ev 660)

Doi ani într-un an. – Nu ar trebui să se îngăduie ca studenţii să preia într-un singur an lucrările programate pentru doi ani de şcoală. Efectuarea unei munci duble înseamnă, pentru mulţi, suprasolicitarea minţii şi neglijarea exerciţiului fizic. Nu este logic să presupunem că mintea poate asimila o cantitate suplimentară de hrană intelectuală; iar suprasolicitarea minţii constituie un păcat la fel de mare ca şi suprasolicitarea organelor digestive. – CT 296 (1913)

Studiul excesiv slăbeşte capacitatea stăpânirii de sine.* – Datorită măririi fluxului sanguin spre creier, excesul în studiu creează o stare de excitabilitate ce tinde să slăbească capacitatea stăpânirii de sine şi, foarte adesea, dă frâu liber impulsurilor sau capriciilor. Astfel, uşa imoralităţii este deschisă. Folosirea greşită sau nefolosirea puterilor fizice este în mare măsură cauza valului de imoralitate care se răspândeşte pretutindeni în lume. „Mândria, îmbuibarea şi trândăvia” sunt duşmani la fel de periculoşi pentru această generaţie, ca şi atunci când au condus la distrugerea Sodomei. – Ed 209 (1903)

Alternarea subiectelor de gândire. – Prin orientarea exclusivă a gândirii într-o singură direcţie, adesea, mintea se dezechilibrează. Dar, dacă puterile minţii şi ale trupului sunt solicitate în mod egal şi dacă subiectele de gândire sunt alternate, fiecare însuşire a intelectului va putea fi exercitată în afara oricărui pericol. – Ed 209 (1903)
Studiul ştiinţelor să nu fie neglijat. – Dacă am fi fost conştienţi de ocaziile şi privilegiile pe care le-am avut, noi am fi putut realiza cu mult mai mult în privinţa educaţiei autodidacte. Adevărata educaţie implică mai mult decât absolvirea unui colegiu. Deşi studiul ştiinţelor nu trebuie neglijat, există o educaţie mai înaltă, care poate fi dobândită numai printr-o legătură vitală cu Dumnezeu. Fiecare student trebuie să studieze Biblia şi să intre în comuniune cu Marele Învăţător. Mintea trebuie să fie disciplinată şi antrenată în cercetarea profundă a subiectelor serioase aflate în adevărul divin. – COL 334 (1900)

Aerul poluat afectează puterile intelectuale. – Mulţi se plâng neîncetat şi suferă din cauza unor stări de indispoziţie psihică. Aceasta se datorează, aproape întotdeauna, faptului că ei nu respectă legile sănătăţii şi nu-şi organizează activitatea în mod înţelept. Aceşti oameni petrec prea mult timp în încăperi închise, supraîncălzite şi lipsite de aer curat. Ei studiază sau scriu într-un asemenea mediu poluat, nu fac exerciţiu fizic şi nu-şi alternează activităţile. Ca urmare, circulaţia sanguină este deficitară şi puterile intelectuale slăbesc. – 4T 264 (1876)

Evitarea practicilor dăunătoare. – Fiecare activitate ce afectează puterea fizică sau intelectuală îl face pe om incapabil de a-I sluji Creatorului său. – CG 473 (1885)

Cum să ne menţinem puterile intelectuale. – Cel care va urmări simplitatea în toate activităţile sale obişnuite, stăpânindu-şi apetitul şi pasiunile, îşi va menţine forţa, vitalitatea şi tenacitatea capacităţilor lui intelectuale, care vor răspunde cu promptitudine la orice solicitare, vor fi în stare să facă deosebire între sfânt şi nesfânt şi să se angajeze în orice activitate pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binecuvântarea semenilor. – ST, 29 septembrie 1881. (2BC 1006)

Energia electrică generată de creier influenţează puterile vitale ale organismului. – Lipsa activităţii fizice slăbeşte nu numai capacităţile intelectului, ci şi pe cele morale. Reţeaua nervoasă a creierului, care este în legătură cu întregul trup, este instrumentul prin intermediul căruia cerul comunică cu omul şi influenţează aspectele cele mai profunde ale existenţei. Tot ceea ce împiedică transmiterea în sistemul nervos a energiei electrice generate de creier slăbeşte puterile vitale şi diminuează receptivitatea mintală, ceea ce face ca trezirea naturii morale să fie mai dificilă. – Ed 209 (1903)

Gândirea independentă şi discernământul moral. – Educaţia intelectuală care se axează pe antrenarea memoriei şi care tinde să descurajeze gândirea independentă are repercusiuni morale a căror însemnătate este prea puţin luată în considerare. Dacă îşi sacrifică puterea de a raţiona şi de a judeca pentru sine, studentul ajunge incapabil de a face deosebire între adevăr şi eroare şi devine o pradă uşoară a minciunii. Astfel, este uşor de atras pe calea obiceiurilor şi tradiţiilor. – Ed 230 (1903)

Atingerea celui mai înalt grad de eficienţă. – Atât capacităţile fizice, cât şi cele intelectuale, alături de simţăminte, trebuie să fie disciplinate în aşa fel, încât să conducă la atingerea celui mai înalt grad de eficienţă. – Pamflet, The Circulation of Our Health Journals, p 1, 1901. (CH 445)

Studiul naturii întăreşte capacităţile intelectuale. – În lecţiile izvorâte din natură, există o simplitate şi o puritate care le conferă cea mai înaltă valoare. Toţi oamenii au nevoie de învăţăturile desprinse din acest domeniu de cercetare. Frumuseţea naturii, în sine, îndepărtează sufletul de păcat şi de atracţiile lumeşti şi îl călăuzeşte spre curăţie şi pace şi spre Dumnezeu. Prea adesea, mintea studenţilor este ocupată cu teorii şi speculaţii omeneşti, fals denumite ştiinţă şi filozofie. Ei au nevoie să fie aduşi într-o legătură strânsă cu natura. Învăţaţi-i că lumea creată şi creştinismul au acelaşi Dumnezeu şi ajutaţi-i să înţeleagă armonia dintre lumea naturală şi cea spirituală. Tot ceea ce văd ochii lor şi tot ceea ce întreprind mâinile lor trebuie să devină un mijloc de zidire a caracterului lor. În acest fel, capacităţile lor intelectuale li se vor dezvoltata şi întreaga lor viaţă se va înnobila. – COL 24, 25 (1900)

Studiul Bibliei conferă putere intelectuală.* – Aceia care flămânzesc după cunoaştere, pentru ca, la rândul lor, să-i poată binecuvânta pe semeni, vor fi ei înşişi binecuvântaţi de Dumnezeu. Prin studiul Cuvântului Său, puterile lor intelectuale vor fi stimulate la o activitate perseverentă. Va avea loc o extindere şi o dezvoltare a tuturor capacităţilor, iar mintea va dobândi putere şi eficienţă. – COL 334 (1900)

Convertirea îndepărtează din minte întunericul ignoranţei. – În Biblie este revelată voinţa lui Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu constituie exprimarea directă a Celui Prea Înalt. Cel care face ca aceste adevăruri să fie o parte a vieţii sale devine o creatură nouă, din toate punctele de vedere. Deşi nu va fi înzestrat cu noi însuşiri ale intelectului, întunericul, care prin ignoranţă şi păcat a împiedicat înţelegerea lui, va fi îndepărtat. Cuvintele „vă voi da o inimă nouă” înseamnă „vă voi da o minte nouă”. Schimbarea inimii este întotdeauna însoţită de o convingere clară cu privire la datoria creştină şi de înţelegerea adevărului. Acela care acordă Scripturilor o atenţie însoţită de spiritul rugăciunii va dobândi o înţelegere cuprinzătoare şi clară a adevărului şi o judecată elocventă, deoarece, întorcându-se la Dumnezeu, a reuşit să atingă un grad mai înalt de inteligenţă. – RH, 18 decembrie 1913. (ML 24)


Secţiunea a XI-a

Probleme emoţionale


48

Simţământul de vinovăţie

Vinovăţia afectează puterile vitale ale fiinţei. – Teama, nemulţumirea, lamentarea, remuşcarea, vinovăţia şi neîncrederea, toate tind să epuizeze puterile vitale ale fiinţei şi să deschidă calea degradării şi a morţii. – MH 241 (1905)

Cum poate fi obţinută eliberarea de vinovăţie. – Acest simţământ al vinovăţiei trebuie aşezat la piciorul crucii de pe Calvar. Simţul păcătoşeniei otrăveşte izvoarele vieţii şi adevărata fericire. Isus ne invită acum: „Lasă-Mi Mie povara vinovăţiei tale; Eu voi lua asupra Mea păcatele tale, Eu îţi voi da pace. Încetează să-ţi distrugi respectul de sine, pentru că Eu te-am cumpărat cu preţul sângelui Meu. Tu eşti al Meu; Eu voi da putere voinţei tale neputincioase; Eu voi îndepărta remuşcările tale datorate păcatului”.
Deci, întoarceţi-vă la El cu inimile pline de mulţumire, cu inimile voastre care tremură în nesiguranţă şi puneţi-vă încrederea în nădejdea care v-a fost înfăţişată. Dumnezeu acceptă inima voastră zdrobită şi plină de remuşcări. El vă dăruieşte iertarea. El doreşte să vă adopte în familia cerească, harul Său este gata să vină în ajutorul neputinţei voastre, iar bunul Isus vă va călăuzi pas cu pas, dacă vă veţi prinde de braţul Lui cu o deplină încredere în dragostea Sa. – Lt 38, 1887

Isus ne oferă iertarea. – Satana se străduieşte să ne abată mintea de la Cel ce este un Ajutor Puternic şi caută să ne facă să privim doar la starea decăzută a sufletului nostru. În ciuda faptului că Isus cunoaşte vinovăţia trecutului nostru, El ne oferă iertarea. Iar noi nu avem voie să-L dezonorăm, îndoindu-ne cu privire la iubirea Sa. – Lt 2, 1914. (TM 518)

Iubirea Lui ne eliberează de vinovăţie. – Iubirea pe care Hristos o transmite în întreaga noastră fiinţă constituie o putere de viaţă. Fiecare parte vitală a organismului – creierul, inima, nervii – este atinsă de mâna vindecătoare. Prin iubire, energiile cele mai înalte ale fiinţei sunt trezite la viaţă. Ea eliberează sufletul de vinovăţia, de întristarea, de teama şi de îngrijorarea care devastează puterile vieţii. Această iubire aduce pacea, seninătatea şi mulţumirea. Ea inspiră sufletului o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate nimici – bucuria în Duhul Sfânt – o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă. – MH 115 (1905)

Cel mai mare păcătos are nevoie de cel mai mare Mântuitor. – Dacă ai simţământul că eşti cel mai mare păcătos, Domnul Hristos este exact răspunsul de care ai nevoie; El este cel mai mare Mântuitor. Încetaţi să vă uitaţi la păcatul vostru şi la voi înşivă; ridicaţi-vă capetele şi priviţi spre Mântuitorul înălţat. Încetaţi să vă mai gândiţi la muşcăturile otrăvitoare ale Şarpelui şi priviţi la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii. – Lt 98, 1893

El va oferi pacea. – Domnul Isus a purtat povara vinovăţiei noastre. El va lua încărcătura care apasă pe umerii noştri obosiţi şi ne va oferi pacea. El va purta şi povara îngrijorărilor şi întristărilor noastre. Isus ne invită să aşezăm pe umerii Lui toate grijile noastre, deoarece El ne poartă în inima Sa. – MH 71 (1905)

Nu toate păcatele sunt la fel de grave. – Dumnezeu nu consideră toate păcatele ca fiind la fel de grave; în aprecierea Sa, există diferite grade de vinovăţie, aşa cum sunt evaluate şi în aprecierea oamenilor; dar oricât de nesemnificativă ar părea în ochii oamenilor o faptă sau o greşeală, nici un păcat nu este mic în ochii lui Dumnezeu. Judecata omenească este părtinitoare, imperfectă, dar Dumnezeu apreciază toate lucrurile la adevărata lor însemnătate. Beţivul este dispreţuit şi i se spune că păcatul lui îl va exclude din cer; în timp ce mândria, egoismul şi bârfa sunt adesea trecute cu vederea. Dar aceste păcate sunt deosebit de ofensatoare la adresa lui Dumnezeu, deoarece reprezintă opusul bunătăţii caracterului Său şi al iubirii neegoiste ce constituie însăşi esenţa atmosferei universului necăzut. Poate că acela care cade în păcatele cele mai josnice îşi simte vinovăţia şi nevrednicia şi înţelege nevoia de har din partea lui Hristos; dar mândria nu simte nici o nevoie şi, prin aceasta, împietreşte inima împotriva lui Hristos şi a infinitelor binecuvântări pe care El a venit să le ofere. – SC 30 (1892)

Vinovăţia are nevoie de o abordare pozitivă. – Nimeni nu a fost făcut vreodată mai bun prin denunţare şi incriminare. Faptul că îi vorbeşti sufletului ispitit despre vinovăţia lui nu îi va inspira, în nici un fel, dorinţa de a se purta mai bine. Conduceţi sufletele descurajate şi greşite la Acela care este în stare să-i salveze pe toţi cei ce vin la El. Arătaţi-le ce ar putea deveni. Ajutaţi-i să înţeleagă că, deşi în ei nu există nimic care să-i recomande înaintea lui Dumnezeu, Domnul Hristos a murit pentru ca ei să poată fi acceptaţi prin El. Inspiraţi-le speranţă, spunându-le că, prin puterea lui Hristos, ei ar putea face ceva mai bun. Înfăţişaţi-le posibilităţile de care dispun. Descrieţi-le înălţimile la care pot ajunge. Ajutaţi-i să creadă în bunăvoinţa Domnului şi să aibă încredere în puterea Sa iertătoare. Isus este în aşteptare, pentru a prinde mâna lor şovăitoare şi pentru a le oferi puterea de a trăi o viaţă nobilă şi curată. – MS 2, 1903

Satana ne inspiră în mod abuziv simţăminte de vinovăţie. – Aici [în Zaharia cap. 3], poporul lui Dumnezeu este reprezentat asemenea unui răufăcător aflat la judecată. Iosua, în calitate de mare preot, cere binecuvântarea asupra poporului său care trece printr-o mare întristare. În timp ce Iosua pledează înaintea lui Dumnezeu în favoarea poporului, Satana se află la dreapta sa ca acuzator şi învinovăţeşte pe copiii lui Dumnezeu, înfăţişând cazul lor astfel, încât să pară cât mai disperat cu putinţă. El prezintă înaintea Domnului faptele lor rele şi defectele lor, dovedind greşelile şi eşecurile lor, în speranţa că ei vor părea în ochii lui Dumnezeu atât de răi, încât Domnul să nu le mai ofere nici un ajutor pentru situaţia lor disperată. Iosua, ca reprezentant al poporului lui Dumnezeu, este îmbrăcat în haine murdare şi aşteaptă condamnarea meritată. Conştient de păcatele poporului său, el este doborât de descurajare. Satana îi inspiră în mod abuziv un simţământ de vinovăţie, care îl face să cadă într-o deznădejde totală. Cu toate acestea, ca reprezentant al poporului, Iosua rezistă atacurilor lui Satana. – COL 166, 167 (1900)

Uitarea făgăduinţelor lui Dumnezeu. – De la acea dată, am înţeles că mulţi pacienţi ai azilelor de psihiatrie au ajuns acolo datorită unei experienţe asemănătoare cu cea trăită de mine. Conştiinţele lor au fost copleşite de simţământul vinovăţiei, iar credinţa lor şovăitoare nu a îndrăznit să proclame iertarea făgăduită de Dumnezeu. Ei s-au gândit la descrierea ortodoxă a iadului, până când aceasta a invadat întreaga lor fiinţă, lăsând o impresie împovărătoare în mintea lor. Fie că dormeau, fie că erau treji, imaginea înspăimântătoare a iadului era fără încetare vie în faţa ochilor lor, până ce simţul realităţii le-a fost absorbit total de imaginaţie, iar ei nu au mai văzut altceva decât flăcările înfiorătoare ale unui foc incredibil şi nu au mai auzit altceva decât strigătele celor blestemaţi. Raţiunea le-a fost detronată, iar mintea le-a fost copleşită de acest coşmar teribil. Cei care prezintă doctrina iadului veşnic ar face bine să cerceteze mai serios sursele de autoritate pe care îşi întemeiază o concepţie atât de crudă ca aceasta. – 1T 25, 26 (1855)

Crizele ne îndrumă către Sursa puterii. – Adesea, Dumnezeu îngăduie ca oamenii să treacă prin crize, pentru a le dovedi propria lor slăbiciune şi pentru a-i îndruma către Sursa puterii. Dacă veghează în rugăciune, luptând cu curaj, punctele lor slabe vor deveni punctele lor tari. Experienţa lui Iacov conţine multe lecţii valoroase. Dumnezeu l-a învăţat pe Iacov că, prin propria lui putere, nu va câştiga niciodată biruinţa şi că trebuie să lupte cu Dumnezeu, ca să primească putere de sus. – MS 2, 1903

Aminteşte-ţi de harul lui Hristos. – Când fugea din casa tatălui său, după ce l-a înşelat pe Esau, Iacov era copleşit de simţământul vinovăţiei. Singur şi alungat, despărţit de tot ce-i era drag, singurul gând ce apăsa sufletul lui era teama că păcatul l-a separat de Dumnezeu şi că a fost părăsit de Cer.
Plin de întristare, Iacov s-a aşezat să se odihnească, întins pe pământul gol, înconjurat doar de stâncile golaşe şi străjuit deasupra de cerul luminat de stele. Îndată ce a adormit, o lumină ciudată i-a tulburat visul. Strălucind în întuneric, nenumărate stele păreau să alcătuiască o scară ce se sprijinea pe pământ şi ducea în sus, până la porţile cerului; iar pe scară, îngerii lui Dumnezeu coborau şi urcau, în timp ce, din slava cerească, auzea vocea divină rostind un mesaj de mângâiere şi încurajare.
În felul acesta, lui Iacov i s-a descoperit un Mântuitor care vine în întâmpinarea nevoii disperate a sufletului. El a înţeles, plin de bucurie şi mulţumire, calea prin care un păcătos poate fi readus în comuniune cu Dumnezeu. Scara ciudată din visul lui Iacov îl reprezenta pe Isus, unicul mijloc de comunicare dintre Dumnezeu şi om. – SC 19, 20 (1892)

Povara vinovăţiei stă la originea multor boli. – Omul paralizat a găsit în Domnul Hristos atât vindecarea trupului, cât şi pe aceea a sufletului. Vindecarea spirituală a fost urmată de restabilirea sănătăţii fizice. Această lecţie nu trebuie trecută cu vederea. În zilele noastre, există mii de oameni care suferă de boli fizice şi care, asemenea paraliticului, tânjesc după mesajul divin prin care să li se spună: „Păcatele îţi sunt iertate”. Povara păcatului, cu dorinţele lui continue şi nesatisfăcute, stă la originea bolilor lor. Ei nu vor găsi nici o cale de vindecare, până când nu vor veni la Cel ce este Vindecătorul sufletului. Pacea, pe care numai El o poate oferi sufletului, va aduce putere minţii şi sănătate trupului. – DA 270 (1898)

Ignoranţa nu îndepărtează vinovăţia. – Dacă [cei ce L-au chinuit pe Isus] ar fi ştiut că Îl torturau chiar pe Acela care venise să salveze de la ruină veşnică neamul omenesc păcătos, ei ar fi fost copleşiţi de remuşcare şi oroare. Dar ignoranţa nu îi scuteşte de vinovăţie, deoarece avuseseră deja suficiente ocazii de a-L cunoaşte şi de a-L primi pe Isus ca Mântuitor. – DA 744 (1898)

Nu diminua vinovăţia prin scuzarea păcatului. – Nu trebuie să ne diminuăm vinovăţia scuzându-ne păcatul, ci să-i acceptăm gravitatea aşa cum este privită de Dumnezeu, iar în ochii lui Dumnezeu, gravitatea păcatului este privită cu seriozitate. Numai Calvarul poate dezvălui enormitatea teribilă a păcatului. Dacă noi am fi fost nevoiţi să purtăm povara propriei noastre vinovăţii, aceasta ne-ar fi doborât. Dar Cel fără de păcat a luat locul nostru; deşi nu merita, El a purtat nelegiuirea noastră. „Dacă ne mărturisim păcatele”, Dumnezeu „este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). – MB 116 (1896)

Sufletele umile înţeleg vinovăţia păcatului. – Cei care nu şi-au umilit sufletele înaintea lui Dumnezeu, înţelegându-şi propria vinovăţie, nu au îndeplinit încă prima dintre condiţiile acceptării lor. Dacă nu am experimentat acea pocăinţă care presupune mărturisirea păcatului cu o umilinţă adevărată a sufletului şi cu un spirit zdrobit, plini de oroare faţă de păcat, noi nu am căutat niciodată cu adevărat iertarea şi nu am descoperit încă pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care este posibil să nu fi primit iertarea păcatelor din trecut este acela că nu am fost dispuşi să ne umilim inimile noastre mândre şi nu am dorit să respectăm condiţiile cuvântului adevărului.
Cu privire la acest subiect, există îndrumări explicite. Mărturisirea păcatului, indiferent dacă este particulară sau publică, trebuie să fie exprimată în mod deliberat şi sincer. Mărturisirea nu îi este impusă păcătosului şi nu trebuie realizată în mod superficial şi neatent. Ea nu poate fi cerută în mod obligatoriu din partea acelora care nu înţeleg şi nu simt caracterul respingător al păcatului. Numai mărturisirea scăldată în lacrimi şi amărăciune, care izvorăşte din adâncul sufletului, reuşeşte să ajungă la Dumnezeul milei infinite. Psalmistul spune: „Domnul este lângă cel cu inima zdrobită; şi mântuieşte sufletul întristat”. – 5T 636, 637 (1889)

Abandonarea păcatului este esenţială. – Motivul pentru care îţi atragi condamnarea este acela că tu continui să păcătuieşti. În puterea lui Hristos, încetează să păcătuieşti. Au fost îndeplinite toate condiţiile necesare pentru ca harul să fie cu tine, astfel încât păcatul să ţi se pară întotdeauna atât de respingător, precum este în realitate. „Şi dacă cineva a păcătuit”, nu trebuie să se lase pradă disperării, vorbind asemenea unuia care este pierdut pentru cauza lui Hristos. – Lt 41, 1893

Dumnezeu îi iartă pe toţi cei ce vin la El. – Dumnezeu îi condamnă, după dreptate, pe toţi cei care nu Îl au pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal, dar oferă iertare oricărui suflet care vine la El în credinţă şi îl face capabil să înfăptuiască lucrările Lui şi să fie, prin credinţă, una cu Hristos… Domnul a pregătit toate căile prin care omul să poată primi, fără plată, o mântuire deplină şi prin care să poată deveni desăvârşit în El. Planul lui Dumnezeu este ca toţi copiii Săi să reflecte strălucirea razelor Soarelui neprihănirii, pentru ca toţi oamenii să beneficieze de lumina adevărului. Pentru a oferi mântuire lumii, Dumnezeu a plătit un preţ infinit, dăruind chiar pe unicul Său Fiu pentru aceasta. Apostolii întreabă: „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8,32). Deci, dacă noi nu suntem mântuiţi, Dumnezeu nu va avea nici o vină, ci noi vom fi vinovaţi, deoarece nu am folosit mijloacele pe care ni le-a oferit Dumnezeu. Alegerea noastră a fost diferită de dorinţa lui Dumnezeu. – RH, 1 noiembrie 1892. (1SM 375)

Speranţă pentru toţi.* – Nimeni nu trebuie să se lase pradă descurajării şi disperării. Satana poate veni la tine, încercând să-ţi inspire gândul teribil că „situaţia ta este lipsită de speranţă şi că eşti irecuperabil”. Dar, în Hristos, există speranţă pentru tine. Dumnezeu nu ne cere să biruim prin propriile noastre puteri, ci ne invită să venim mai aproape de El, alăturându-ne cauzei Sale. Oricare ar fi dificultăţile în care ne aflăm şi care apasă trupul şi sufletul nostru, El este gata să ne elibereze. – MH 249 (1905)

Leave a comment and / or appreciate the article!

CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )